Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Ottmár Traşcă: 15 octombrie 1944 - eşecul încercării Ungariei de a încheia armistiţiul

asemenea propunere s-ar fi lovit de urechi surde72 De altfel, şi Horthy a considerat câ propunerea germană sosise prea târziu, întrucât ordinul către armată fusese emis şi, în consecinţă, nu putea fi modificat sau anulat. în dezorientarea ce domnea în Palat, Horthy a rămas singur. Toţi consilierii săi susţineau necesitatea înţelegerii cu germanii, însuşi şeful guvernului împărtăşea teama izbucnirii unui război civil72.

în condiţiile în care situaţia pe fronturi nu s-a modificat, în sensul respectării punctului din armistiţiul preliminar care cerea atacarea Trupelor germane, comandantul frontului 2 ucrainean,

mareşalul Malinovski, a trimis un ultimatum, cerând atacarea imedită a trupelor germane74. Dar în momentul recepţionării ultimatumului sovietic, atmosfera din Palat se modificase radical, ea devenise antisovietică într-o asemenea măsură, întrucât toţi cei prezenţi au considerat la unison că

ultimatumul este inacceptabil72. Această schimbare de poziţie nu constituie o surpriză deoarece antisovietismul lui Horthy şi a anturajului său era notoriu. în plus ei nu se gândiseră niciodată serios la o confruntare cu germanii, din motivele enunţate mai sus. Ca urmare, pentru limpezirea situaţiei, rămăsese doar o singură soluţie, înţelegerea cu germanii, care s-a perfectat în cele din urmă conform dorinţelor şi intereselor celui de-al Treilea Reich. Cum s-a perfectat această înţelegere? Printr-o neînţelegere cu consecinţe tragice, la care trebuie adăugată şi sabotarea intenţiilor lui Horthy chiar de către anturajul său.

Aflând de ultimatumul sovietic, primul ministru Lakatos a oferit demisia guvernului său, decizie motivată de necunoştinţa în ceea ce priveşte pretenţia sovieticilor vis-a-vis de atacarea trupelor germane. Ei s-a pronunţat pentru respingerea ultimatumului întrucât considera că lupta cu germanii ar avea un final dezastruos pentru Ungaria. Sesizând că partida era pierdută, toate eforturile lui Lakatos, precum şi a şefului cabinetului militar al regentului, generalul Vattay Antal, s-au concentrat în direcţia protejării şi salvării regentului şi a familiei sale de consecinţele reacţiei germane. Dar chiar şi în aceste condiţii, când soarta încercării de a încheia armistiţiu fusese pecetluită, Horthy a rămas pe poziţie, declarând răspicat că nu va încheia nici un fel de înţelegere cu germanii7®. în acest moment avea să intervină acea neînţelegere care a avut consecinţe tragice pentru regent. După miezul nopţii, Vattay l-a suprins pe Lakatos declarându-i că Horthy s-a răzgândit, el a înţeles că situaţia este fără ieşire şi în consecinţă a acceptat să ajungă la o înţelegere cu germanii77. în realitate Horthy nu-şi modificase punctul de vedere, “schimbarea’ atitudinii regentului fiind inventată de Vattay - se pare din grija faţă de acesta. Lakatos nu a verificat veridicitatea afirmaţiilor susţinute de Vattay şi a luat imediat legătura cu ambasada

anunţând noua schimbare intervenită în atitudinea lui Horthy72. Discuţiile s-au angajat imediat şi sau concretizat într-un acord în primele ore ale dimineţii zilei de 16 octombrie, care satisfăcea total interesele germane, fără ca Horthy să aibe cunoştinţă de acest acord. Conform acordului regentul revoca proclamaţia din 15 octombrie, preda puterea lui Szálasi Ferenc, persoana sa precum şi familia, la care se puteau adăuga şi persoane din anturaj, urmau să beneficieze de protecţia celui de-al Treilea Reich7®. Lakatos în memoriile sale argumenta că încheierea înţelegerii cu germanii reprezentase singura soluţie care satisfăcea ambele părţi, deoarece în cazul unui refuz "germanii nu s-ar fi dat înapoi de la nimic”20.

în dimineaţa zilei de 16 octombrie detaşamentul lui Skorzeny a trecut la asedierea cetăţii, reuşind să o ocupe după o scurtă luptă cu gărzile regentului. înainte de începerea asediului, Veesenmayer, sub pretextul protejării vis-a-vis de luptele ce urmau să se desfăşoare, l-a dus pe

Horthy la ambasada germană, gest perceput de acesta ca o “arestare sub formă politicoasă”21. în acel moment el nu avea cunoştinţă despre comunicarea făcută de generalul Vattay lui Lakatos, visa-vis de aşa zisa schimbare de poziţie, pe de altă parte, Veesenmayer era convins că regentul doreşte într-adevăr să fie pus sub protecţie germană. în după masa zilei de 16 octombrie, totul s-a rezolvat conform intereselor germane. Veesenmayer, prin şiretlic şi după cum am văzut, printr-o neînţelegere tragică, a obţinut de la regent ceea ce voia. Deşi Horthy în dimineaţa zilei de 16 octombrie refuzase în repetate rânduri să-l numească pe Szálasi prim ministru, în cele din urmă sub presiunea germanilor şi a anturajului a acceptat să demisioneze, să-l numească pe Szálasi în

fruntea Consiliului de Miniştri şi revoca proclamaţia din 15 octombrie22. Acest gest consemna din punct de vedere politic eşecul încercării de a încheia armistiţiu, după ce din punct de vedere militar-58 -