Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)
Valeriu Florin Dobrinescu: Comisia Aliată de Control (sovietică) şi interpretarea articolului 19 din Convenţia de armistitiu (12 septembrie 1944-6 martie 1945)
COMISIA ALIATĂ DE CONTROL (SOVIETICĂ) SI INTERPRETAREA ARTICOLULU119 DIN CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU (12 septembrie 1944 - 6 martie 1945) Valeriu Florin Dobrinescu După eliberarea Transilvaniei - prin efortul comun al armatelor române şi sovietice - Comisia Aliată de Control a cerut, în mod imperativ, guvernului C. Sănătescu să-şi retragă toate autorităţile abia instalate în acest teritoriu. Guvernul de la Bucureşti a considerat, la 12 noiembrie 1944, cererea neântemeiată şi lipsită de orice suport juridic şi politic, dar a fost obligat să se supună acestei injocţiuni. Comisia Aliată de Control (Sovietică) a răspuns că, fără a pune în chestiune problema Nordului Transilvaniei, decisă prin articolul 19 al armistiţiului, zisul articol “nu rezolvă chestiunea timpului şi modului instalării administraţiei româneşti pe teritoriul Nordului Transilvaniei. Această chestiune trebuia rezolvată prin tratative între Guvernele U.R.S.S. şi al României, fapt care era legat organic de toate celelalte chestiuni referitoare la executarea Convenţiei din 12/13 septembrie 1944. Executarea, însă, a acestei Convenţii şi, în primul rând, a condiţiunii atât de importante a Convenţiei, cum era aceea expusă şi în art. 11, se execută în mod nesatisfăcător” V Situaţia a constituit, de altfel, şi obiectul unei discuţii dramatice în guvernul României - la 13 noiembrie 1944 - prilej cu care Ionel Pop, comisarul Transilvaniei, a prezentat “greutăţile” întâmpinate de cabinetul de la Bucureşti la preluarea administraţiei în Nordul Transilvaniei. Comisarul, împărtăşind opinia vicepreşedintelui cabinetului de atunci, dr. Petru Groza, - noi n-am intrat clandestin în Transilvania de Nord - “considera necesar să se facă posibil, cât mai curând, ca autorităţile constituite ale Statului Român să meargă acolo, în spirit democratic şi cu ideile democratice...”2. Comisia Aliată de Control (Sovietică) a decis, la 14 noiembrie 1944, ca, până la instalarea în România a unui guvern considerat “democratic", Nordul Transilvaniei să treacă sub administraţia Armatei Roşii. La 19 noiembrie 1944, guvernul de la Bucureşti se adresa, printr-un memoriu, generalului V.P. Vinogradov solicitând restabilirea administraţiei civile româneşti în Nordul Transilvaniei; memoriul considera această chestiune “vitală pentru România”^ (s.ns.). Decizia guvernului sovietic era socotită o eroare de fond şi de formă şi se dorea ca ea să fie rezolvată conform literei şi spiritului convenţiei semnate la 12/13 septembrie 1944. Evocând evenimentele din sud-estul Europei din anii 1944 - 1945, Voigt, scriitor anglo-saxon, observa că “Uniunea Sovietică a violat convenţia de armistiţiu, păstrând nu numai Transilvania, dar şi Moldova, sub administraţia directă”^. Situaţia gravă din Transilvania a fost bine surprinsă şi de Burton V. Berry, reprezentat politic al S.U.A. la Bucureşti, într-un raport expediat, la 29 noiembrie 1944, superiorilor săi. Berry observa, cu temei, că în rândul populaţiei “stăruie sentimentul că sovieticii împiedică îndreptarea injustiţiei făcute României prin Dictatul de la Viena”. în sprijinul argumentelor sale, Berry aducea conţinutul scrisorii adresată la 12 noiembrie 1944 de generalul V.P. Vinogradov, vicepreşedinte al
