Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Constantin, Stan - Alexandru Gaiţă: Începutul sovietizăii Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941)

recunoscute®. Relatările unor martori oculari, făcute după mai bine de 45 de ani sunt îngrozitoare. Unul dintre aceştia, Torna Busuioc din Chişinău avea să declare: "Foarte multe cadavre erau schilodite barbar, cu ochii scoşi, cu nasul si urechile tăiate. Cel mai mult si-au bătut ioc de preoţi, nici nu ştiu cum să-ti spun, mi-i oarecum, nu'destul că i-au ucis, dar i-au şi batjocorit în aşa hal (...). adică le-au tăiat organele sexuale şi aşa i-au găsit în gropi cu dânsele în gură, cu fetele schimonosite de durere si desfigurate”^. La rândul său, Andrei Sănduţă, din laloveni (lângă Chişinău) care abia împlinise 19 ani, mărturisea că a mers atunci la sediul N.K.V.D. pentru a-şi recunoaşte unchiul fost deputat în parlamentul României în anii interbelici din partea Partidului Naţional Ţărănesc, lată cum descrie acest martor scenele apocaliptice pe care le-a văzut: “Am intrat în beci. Peretele de la beci era gros de vreo 80 cm. Pe ios era nisip. Când am călcat am văzut că-i îmbibat cu sânae închegat, pereţii erau toti plini de sânae. De la beci pornea un şanţ cu o adâncime de vreun metru si jumătate. Sântul ducea spre două gropi pătrate mari. Eu am început să-l caut printre cadavre pe unchiul Dumitru Săndută (...). Era imposibil de recunoscut pe cineva la fată, trupurile se descompuneau. Eu am găsit în buzunarul hainei unui cadavru băsmăluta lui si am

hotărât că-i el’’®.

în ziua de 7 septembrie 1941, orele 12 a avut loc înmormântarea creştinească a acestor martiri ai neamului în cimitirul ortodox din Chişinău. Numărul total al celor reînhumaţi era după unele date de 450 de persoane, alt martor ocular indica 80 de care cu câte cinci sicrie în fiecare. Cu acest prilej s-a oficiat un serviciu religios de un sobor de preoţi în frunte cu mitropolitul Ardealului Efrem Tigineanu locotenent mitropolitan al Basarabiei şi de Vasile Lăzărescu episcopul

de la Timişoara9.

Clădirile seminarului ortodox şi ale Facultăţii de Teologie din Chişinău au fost transformate în puşcării unde au fost închişi cei aflaţi pe străzi sau cei trecuţi pe listele întocmite de noile autorităţi. între cei arestaţi se găseau numeroşi ofiţeri. Unul dintre aceştia se afla într-un grup format din 29 de ofiţeri şi doi subofiţeri. Ei au fost încarceraţi în închisoarea centrală din Chişinău de la 9 până la 27 septembrie 1940. Condiţiile de detenţie erau inumane, căci puşcăria era supraaglomerată. în celule pline de păduchi şi de ploşniţe erau îngrămădite 15-17 persoane întrun spaţiu de 1,80/5 m. Hrana era foarte proastă, asistenţa medicală aproape inexistentă, deşi mulţi

deţinuţi erau bolnavi10.

Ocupanţii sovietici au avut ca obiectiv principal distrugerea, devastarea bisericilor, intimidarea, alungarea sau suprimarea fizică a preoţilor. Multe lăcaşuri de cult au fost transformate în depozite, grajduri şi chiar săli de spectacole ori cinematografe. Capela Regimentului 7 vânători a fost transformată în sală de spectacole şi cinematograf, ea funcţionând astfel până la venirea armatei române în vara anului 1941. Crucea de pe turlă a fost dată jos, iar cea în relief de pe frontispiciu a fost acoperită cu un panou roşu care reprezenta secera şi ciocanul. în dreapta şi în stânga acestui panou se aflau tablourile lui Stalin şi Lenin11.

în întreaga Basarabie, şi în tot nordul Bucovinei, preoţii au fost printre cei dintâi maltrataţi de comunişti, atât datorită lipsei de respect a ocupanţilor faţă de biserică, ei declarându-se atei, cât şi ca urmare a faptului că aceşti slujitori ai altarului şi ai lui Dumnezeu se bucurau de respectul şi încrederea enoriaşilor, fiind adevăraţi lideri spirituali ai satelor. Sovieticii căutau astfel să separe preoţii de comunităţile săteşti pentru a putea mai uşor controla pe ţăranii români. De asemenea, ei aveau în vedere educarea marxistă, ateistă a românilor basarabeni. Cu şi fără pretext sunt desfiinţate comunităţi religioase puternice12.

Preotul Ion Popovici din comuna Zberoaia, judeţul Lăpuşna, scăpat ca prin minune de teroarea bolşevică relata în luna iulie 1940 într-o declaraţie făcută autorităţilor române că notarul Alexei Cerencov, de origine rusă, a împuşcat pe profesorul Alexei Drajineski şi pe fiul acestuia în

lunca Prutului13. De asemenea în oraşul Cetatea Albă, noile autorităţi au luat măsuri severe, funcţionarii, preoţii şi poliţiştii au fost terorizaţi de o bandă înarmată condusă de Alexei Burmán şi Carol Humă. Preotul catedralei din localitate, Eusebiu Popovici, a fost împuşcat de un anume Zuckerman, fiind rănit. Un alt preot din oraş, Nicanor Malenschi, a plătit cu viaţa.

A fost ucis, de asemenea, grefierul losif Stirbu de la tribunalul local, care s-a opus prădării arhivei acestei instituţii. în cimitirul ortodox din Cetatea Albă s-au descoperit după venirea armatei române 19 cadavre aparţinând unor români, ucişi prin împuşcare în ceafă şi aruncaţi într-o groapă-32 -