Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Constantin, Stan - Alexandru Gaiţă: Începutul sovietizăii Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941)

comună^

în comuna Honceşti din acelaşi judeţ, preotul a fost alungat, locuitorilor li s-a interzis să

meargă şi să se închine la biserică unde era arborat steagul sovietic lăcaşul fiind deja închis15. Fapte asemănătoare s-au comis şi în judeţul Orhei. în comuna Păpăuţi, de exemplu, bandele de comunişti şi de evrei s-au dedat la jafuri şi omoruri. Preotul satului a fost ucis şi iată ce relata un alt martor ocular, refugiat în România: “Comuniştii cu fanioane roşii strigau < Vrem Moldova până la Şiret > Populaţia românească se găsea într-o panică de nedescr/'s”15. în oraşul Soroca s-au petrecut în 28 iunie scene apocaliptice datorate măsurilor întreprinse de comitetul “popular” instalat de sovietici, un adevărat comitet terorist având în frunte pe avocaţii Mihai Locşor, Picraevschi Brazulli sau Alexandru Onac şi Ion Coţubal. Ei au împiedicat mulţi funcţionari, preoţi, ostaşi şi poliţişti să se retragă. Au fost profanate şi jefuite mănăstirile de maici Cosclanca, întemeiată în anul

1792, sau mănăstirea Căldăruşanca (ctitorie a Mariéi Cantacuzino din 1747)17.

Atrocităţi asemănătoare au fost comise de sovietici şi în Bucovina. La Cernăuţi s-a constituit încă din după amiaza zilei de 27 iunie un “comitet popular” condus de evreii Sallo Brun şi Glaubach. Primul s-a declarat primar şi a eliberat deţinuţii de drept comun asmuţându-i împotriva populaţiei paşnice. A doua zi, la 28 iunie, cei doi au încercat să dezarmeze armata care primise ordin să nu provoace incidente. Instituţiile publice din oraş au fost devastate, iar catedrala ortodoxă a fost dinamitată. Potrivit unui buletin contrainformativ al Marelui Stat Major, secţia ll-a, reşedinţa mitropolitană şi catedrala din Cernăuţi au fost devastate.

La catedrală comuniştii sovietici au dat jos crucea şi au pus steagul roşu cu fotografia lui Stalin. Acelaşi document confirma în final: “Toţi refugiaţii declară că toată dezordinea o provoacă

numai evreii comunişti şi ucraineni”18.

Un martor al evenimentelor scria peste numai doi ani despre aceste clipe triste: “Porţile închisorii au fost deschise, un gardian a fost ucis de bandele de evrei şi bătăuşi. Trecătorii erau opriţi şi bătuti”. Armata se refugiase, dar a rămas doar o companie de jandarmi sub comanda colonelului Barozzi inspectorul de jandarmi din Cernăuţi “şi numai datorită curajului şi iniţiativei acestui brav colonel, populaţia românească nu a fost măcelărită de bandele de jidani si puşcăriaşi care se răsculaseră"15.

Devastările, distrugerile, crimele comise au scos în prim plan minorităţile naţionale din aceste regiuni în special evreii. Unii dintre ei erau agenţi ai N.K.V.D.-ului.

La Cetatea Albă, de pildă, evreul Karolik, care se ocupa de creşterea şi selecţionarea porumbeilor de rasă dădea informaţii sovieticilor. El a fost primul care a tras cu revolverul în doi ofiţeri români din localitate. De asemenea împreună cu un grup de comunişti “a primit trupele

sovietice cu steaguri roşii si flori, cu cocarde în piept, manifestându-şi astfel bucuria”20.

în faţa situaţiei numeroşi români doreau să părăsească Basarabia şi Bucovina de Nord. Pentru a stăvili acest exod, autorităţile sovietice au limitat numărul celor care puteau părăsi cele două provincii. “Cei care doreau să plece - relata un martor ocular - trebuiau să fie înscrişi pe o listă, dar numai unei mici părţi i s-a permis să plece’’21. Concomitent au fost luate măsuri propagandistice. Când trupele sovietice au început ocuparea Basarabiei, ele au fost însoţite de un tren tipografic cu o capacitte de 15-16 mii imprimări/oră. în vagoanele acestui tren se găseau redacţiile ziarului moscovit “Krasnaia Armia”, a ziarului Frontului de sud al Armatei Roşii “Bassarabskaia Pravda” şi a altui ziar în româneşte22.

De asemenea potrivit unui document militar român încă înainte de retragerea trupelor române din oraşul şi judeţul Bălţi, numeroase avioane sovietice făceau incursiuni lansând manifeste şi foi din ziarul "Libertatea” cu conţinut evident comunist23. Totodată sovieticii au acţionat pentru crearea unei reţele de informaţii în România protifând de exodul de refugiaţi. La 22 iulie 1940, secţia a ll-a din Marele Stat Major anunţa Direcţia Generală a Poliţiei că “odată cu ocuparea Basarabiei si Bucovinei de Nord, serviciul de spionai sovietic a luat intense măsuri pentru a-şi organiza în România o cât mai completă reţea de informaţii". Documentul preciza apoi că “în acest scop a recrutat ofiţeri, solaţi şi funcţionari români sau minoritari, pe care i-a prins, pe timpul evacuării si pe care i-a strecurat clandestin peste frontieră, sub formă de refugiaţi de toate categoriile la care se adaugă falşi dezertori sovietici cu misiunea de a se stabili în diferite regiuni ale tării’’2^.-33-