Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Crina Bodea: Mărturii din universul concentraţionar

o celulă cu doi deţinuţi politici. Aici am stat o săptămână, timp în care am fost mereu întrebat de

gardieni ce vină am, pentru ce sunt închis. Dar, nu ştiam nici eu”13.

Dacă nici unul din aceste motive nu le erau suficiente pentru a aresta oameni complet nevinovaţi, atunci mintea lor diabolică scornea şi altele. Relevant în acest sens este cazul preotului Gheorghe Mangra care a fost arestat pentru că li se păruse lor că era prea religios. Arestaţi pentru cele mai absurde motive, luaţi de la casele lor în toiul nopţii fără nici o justificare sau goniţi pur şi simplu de la casele lor şi chiar din satul în care locuiau, preoţii au fost zvârliţi în celulele de ia subsolul securităţii. Şi stăteau acolo, zile, săptămâni, chiar luni întregi când li se înscena un simulacru de proces. Şi nu toţi au avut această “şansă”, dacă şansă se poate numi faptul că nu aveau nici o posibilitate de a se apăra, iar avocatul primit din oficiu era mai mult un acuzator decât un apărător al lor.

Astfel, preoţii Andercău Vasile, Marian Nicolae, Ghe. Mangra, Mureşan Dumitru, V. Hossu au fost condamnaţi de Tribunalul Miiitar din Oradea, iar preoţii Gavriş Vasile, Paul Sever, Mare Augustin, Bab Iosif de Tribunalul Militar din Cluj.

Motivul condamnării era: uneltire contra ordinii sociale, instigare publică, iar ia numărul de ani la care erau condamnaţi se mai adăuga şi confiscarea averii personale, ba chiar şi câţiva ani de domiciliu forţat. Perioada de detenţie a fost mai lungă sau mai scurtă în funcţie de condiţiile externe sau de imaginea pe care România trebuia s-o afişeze în exterior. în procesul care a avut loc la 6 iulie 1953 la Oradea, Andercău Vasile a fost condamnat la 10 ani muncă silnică plus 2 ani domiciliu forţat în comuna Valea Calmatui, raionul Brăila

Perioadele de detenţie au fost după cum urmează:

Andercău V. - 3 ian. 1953 - 30 dec. 1962 şi 6 ian. - 27 iun. 1964

Marian N. - 19 aug. 1952 - nov. 1954

Buzaş G. - 20 oct. 1952 - 23 apr. 1954

Dărăban T. - 5 aug. 1958 - 3 aug. 1964

Ghe. Mangra 7 ian. 1957 - 19 apr. 1964

Nicoara G. - 20 iul. 1951 - 24 ian. 1955

Mureşan D. - 25 apr. 1959 - aug. 1964

Vasile Hossu - 27 dec. 1952 - 27 dec. 1954

Bab I. - 21 oct. 1950 - 21 oct. 1955

Gavriş V. - 29 iul. 1950 - 30 sept. 1952

Mare A. -1 sept. 1959 - 30 aug. 1963

Morna Ghe.-15 mai 1948 - 27 aug. 1953 şi 3 sept. 1959 - 31 aug. 1964

Paul Sever - 24 ian. 1951 - 28 aug. 1954 şi 14 aug. 1956.- 11 aug. 1959 şi 13 aug. 1959 - 23 aug. 1964

în 1955 se poate constata un val de eliberări. Explicaţia este simplă: “Pe comunişti nu-i interesa să ştie adevărul, dar îi interesează părerea lumii despre ei”1“1. în 1955 s-a desfăşurat Conferinţa de la Geneva, la care au participat SUA, URSS, Marea Britanie, Franţa; aici s-a pus în discuţie şi problema deţinuţilor politici, insistându-se să fie eliberaţi şi să se garanteze libertatea presei. Atunci când comuniştii au pus problema intrării României în ONU, condiţia a fost să fie garantată mai multă libertate în ţară. “Ca o reacţie, au fost desfiinţate nişte închisori şi aproape 6000 de prizonieri au fost duşi la Jilava în aşteptarea procesului”13.

Situaţia n-a fost însă, din nefericire de durată. Deşi unii preoţi au fost eliberaţi în 1955 ei nu s-au putut bucura prea mult de aşa-zisa “libertate”, pentru că începând din 1957-1959 au fost iar arestaţi.

De cele mai multe ori procesul avea loc după o bună perioadă de timp de la arestare, perioadă în care anchetele contribuiau din plin la epuizarea fizică şi psihică a deţinutului. Preotul Gavriş V. ne-a relatat felul în care s-a derulat procesul, ţinut la Tribunalul Militar din Cluj în iulie 1950. “Nu ne-am putut lua avocat şi nici martori în favoarea noastră, doar ei aduceau martori acuzatori, ni s-au dat avocaţi din oficiu pe care nu-i cunoşteam. Pe mine m-a reprezentat d-şoara avocat Vaida. Comisia de judecată era formată din ofiţeri de armată. Când a ajuns să pledeze avocata Vaida, preşedintele comisiei a spus că a mai auzit el asemenea poveşti. Asta a fost toată judecata. Au spus că toţi am fost partizani de-ai lui Săpunaru şi am vrut să ne facem cuiburi de-298-