Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Crina Bodea: Mărturii din universul concentraţionar

când m-am întors în Oradea, în gară am fost urcat într-o maşină, mi s-au pus ochelari negri pe ochi şi am fost dus la securitatea din Oradea”®.

Chiar dacă reuşeau să-şi găsească un loc de muncă, faptul că au fost preoţi greco-catolici nu se uita. Astfel şi preotul Dărăban Teodor deşi fusese încadrat ca învăţător “în sept. 1956 inspectorul raional Cherteş Vasile cere scoaterea mea din învăţământ pentru că fusesem preot greco-catolic"; “iar în 15 dec. 1956 am fost înlăturat din învăţământ la cererea Episcopului

ortodox”9. Preotul Dărăban Teodor a fost arestat în 5 august 1958 şi dus la Penitenciarul din Oradea. Unora li s-a cerut să părăsească casa parohială şi chiar localitatea în care se găseau. Andercău Vasile ne mărturiseşte: “în 23 nov. 1948 am primit o somaţie verbală din partea şefului de post ca să părăsesc casa parohială şi satul pentru că în caz contrar voi fi ridicat. în 25-26 nov. 1948 am părăsit comuna cu gândul de a mă întoarce. Şi timp de trei ani, o dată pe lună am venit în

sat”19

Păstoritul în clandestinitate se desfăşura în condiţii foarte grele - mereu cu spaima de a nu fi prinşi, slujbele se ţineau în câte o casă sau o cameră pusă la dispoziţie de câte un credincios. Dar slujbele se ţineau şi Biserica a continuat să existe; la fel cum tot în clandestinitate erau hirotonisiţi noi Episcopi. în toamna lui 1948, la cererea Nunţiaturii Apostolice s-au constituit ternare de conducere a eparhiilor pentru cazuri de forţa majoră, când chiriarhul deţinător al puterii ordinare ar fi împiedicat să-şi exercite jurisdicţia episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă, ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal, provicarul general episcopal I, şi provicarul general episcopal II. în cazul în care deţinătorul puterii jurisdicţionale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicţia trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au fost arestaţi cu toţii, sau unii dintre ei au decedat; atunci erau cooptaţi membri noi

Preotul Andercău V. ne-a relatat că înainte de desfiinţarea Bisericii Sfântul Scaun hotărâse ca fiecare episcop să-şi desemneze trei succesori. La Oradea au fost desemnaţi: C. Tămâian, I. Hirţea şi Gavril Stan; iar cum Tămâian şi Stan au fost arestaţi, a mai rămas I. Hirţea care va fi consacrat ca episcop.

Preotul Andercău Vasile a fost arestat la 3 ian. 1953. Preotul Paul Sever nemaiputând suporta presiunea, a fugit şi el în munţi. “în asemenea condiţii de teroare, de renunţare la libertate, de permanentă hăituiala securisto-comunistă, când şi încrederea unor oameni a început să se

clatine, condiţia fugarului ajunsese de neinvidiat”11.

Preotul Gavriş Vasile a fost chiar delegat al comunei Gerăuşa pentru a lua parte la Adunarea ţinută la Alba iulia în 21 nov. 1948. Ajungând să lucreze ca referend la Primărie preotul afirmă: “am sustras procesele verbale de trecere la ortodoxie a satelor Homorodul de Sus, Homorodul de Jos şi Solduba, care toate erau false; în afară de Homorodul de Mijloc unde au

trecut la ortodoxie 94 de oameni; celelalte toate aveau toate câte 10 semnături false”12.

Unora dintre preoţi li s-a cerut colaborarea cu Securitatea; în caz contrar erau ameninţaţi cu arestarea. Este şi cazul preotului Mare Augustin care în trei nopţi consecutive a fost dus la securitate şi anchetat continuu. Dar despre metodele de anchetare vom vorbi mai târziu. în urma unor astfel de interogatorii, preotul a afirmat: “Voi fi nevoit să cad de acord cu ei pentru că altfel îmi voi distruge toată familia”. Soţia acestui preot ne-a relatat că “peste trei zile, seara pe la ora 18 au venit şi au făcut percheziţie până la ora două noaptea când l-au şi ridicat”.

Mulţi preoţi au fost arestaţi pentru că au refuzat să semneze trecerea la ortodoxie: Vasile Hossu, pe atunci preot-profesor a început să fie urmărit după acţiunea de la Vadul-Crişului. Deşi credincioşii din această localitate au semnat toţi fără nici o excepţie, lista prin care declarau că rămân în continuare greco-catolici, autorităţilor li s-a părut că acest fapt i se datoreşte preotului suplinitor V. Hossu. Li se părea că acesta i-ar fi determinat cumva pe credincioşi să nu semneze trecerea la ortodoxie. Motiv pentru care, Vasile Hossu s-a retras la Valea Drăganului, la nişte cunoştinţe, de unde a menţinut legătura cu cei care nu fuseseră arestaţi la Oradea.

“în 27 dec. 1952 în timp ce mergeam cu o căruţă din Valea Drăganului spre Huedin la o şedinţă - ne relatează V. Hossu - am fost arestat şi mi s-au pus cătuşele de către sublocotenentul Chioreanu. Acesta s-a comportat foarte brutal cu mine, deşi nu ştia dacă am vreo vină sau nu. De la Huedin am fost dus la securitatea din Cluj cu un camion şi am fost dus la subsolul securităţii într-297-