Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Nae Antonescu: Preistoria sovietizării în nord-vestul României

de acolo era scris: “Până aici ţine democraţia. De aici începe Mănăşturul!” iar ziarul Igazság se întreba: “Cum de li se îngăduie această trufie?”. Pe vremea acea democraţia era asimilată comunismului în ascendenţă, care la rândul lui era socotit duşmanul poporului român. De aceea ne-am ridicat atunci noi studenţii clujeni. Şi încă o dovadă mincinoasă din carte: “Stundenţii comunişti aflaţi în cămin au fost mai ales ei, în primele rânduri. Studenţii comunişti organizaseră apărarea, însufleţind pe alţii la luptă”. Nimic mai fals decât acesată afirmaţie a autorului cărţii. Noi studenţii ne-am ridicat tocmai împotriva comunismului iar ziarul Patria din Cluj a remarcat acţiunile noastre în chip real. Pentru cei pe care interesează această problemă îndemnăm să răsfoiască coloanele ziarului amintit. Probabil autorul cărţii a fost obligat la această concesie cenzurii comuniste a vremii, altfel nu poate fi înţeles, decât în sensul că s-a abătut de la adevăr. Este adevărat că noi apăream ca luptători împotriva maghiarimii clujene dar numai în măsura în care ea era comunistă. între noi la căminul “Avram Inacu” nu au existat atunci studenţi comunişti, pentru simplul fapt că nu i-am fi tolerat.

După ce ne-am întors la casele noastre, deci din mai până în toamna anului 1946 când au reînceput cursurile universitare au auzit că pe foarte mulţi dintre noi i-au rearestat de la domiciliile lor, de unde le-a fost mult mai uşor să-i ridice decât din centrul univeristar. Unora ii s-au înscenat procese cu vestita tematică: uneltire împotriva statului. Ceea ce ni s-a întâmplat şi nouă grupului de naţional ţărănişti din Terebeşti la începutul anului 1848.

în toamna anului 1946 preistoria sovietizării a dat o mare lovitură părţilor sătmărene.. Este vorba de alegerile parlamentare din noiembrie 1946. Strategia câştigării acestor alegeri era mereu în atenţia elementelor conducerii comuniste, ajutate de elementele de specialişti sovietici. Strategia lor a fost deconspirată ulterior şi astăzi toată lumea ştie că voturile obţinute de partidele istorice, ţărănist şi liberal, au fost calculate drept zestre comunismului. Numai că această tactică generală a asigurării majorităţii prin înşelătorie a cam diferit de la un loc la altul.

Amintesc aici că în cazul comunei mele natale Terebeşti situaţia a fost următoarea. Terebeşti era şi atunci centru de comună dar în acelaşi timp şi aproape în întregime naţionalţărănist. Amintirea părintelui dr. Vasile Lucaciu era încă vie în conştiinţa bătrânilor, mai ales a celora care în America au sprijinit pentru recrutarea de voluntari pentru Unirea din 1918. Povestea bătrânii din Terebeşti, între care şi tatăl meu, cum îl întâmpinau pe vestitul memorandist şi se deplasau alături de el pentru realizarea acestui ideal.

Şi comuniştii ca să câştige alegerile parlamentare din 1946 au mutat centrul de votare de la Terebeşti în satul învecinat Baba Novac. Cum nu prea aveam bune mijloace de comunicaţie cu acest sat, aşa cum nici astăzi nu avem, foarte mulţi dintre bătrâni sau bolnavi nu s-au dus la vot. Pe atunci încă nu se inventase “urna volantă” mascaradă în care votul este al acelora care o manipulează. Deşi am avut delegaţi la centrul din Baba Novac nu ni s-a permis să asistăm la desfacerea urnelor. Ni s-a comunicat doar rezultatul care fusese clar modificat. Strategia de la centrul lor de comandă era deja împlinită spre uimirea noastră şi a acelora care au aflat mai târziu. Şi astfel alegerile parlamentare au fost câştigate de comunişti prin mijlocirea furtului organizat.

Şi din acest moment preistoria sovietizării în părţile sătmărene poate fi considerată încheiată. A urmat apoi istoria de consolidare a sovietizării, arestările în masă, mulţimea proceselor politice, cel al lui luliu Maniu şi al Partidului Naţional Ţărănesc, al liberalilor, social-democraţilor care nu au acceptat “unificarea forţelor muncitoreşti”, abolirea monarhiei şi instaurarea regimului politic republican care apasă încă greu pe umerii poporului român. Calea răutăţii a fost atunci larg deschisă, bine voitoarele porţi ale temniţelor ne invitau în celulele răcoroase, umede, pline de frig, foame, frică şi bătaie peste noapte pentru mulţi care acolo şi-au găsit obştescul sfârşit. Şi nu voi uita niciodată urarea de seară de la controlul comisarului de serviciu. “Aici să vă putrezească oasele!”. Şi cât de straniu suna această lugubră propoziţie, rostită în cap de noapte, atât de canibalic că avea ecou şi în celule învecinate. Era duhul răului cuvântul pustiitor al diavolului care începea să domine autoritar conştiinţele. Pentru români a început atunci martirajului: prim-miniştri, general-miniştri, episcopi şi preoţi greco-catolici, ţărănişti, liberali, legionari, ţărani şi intelectuali şi alte categorii sociale, atât de groaznic a fost acest calvar încât nici astăzi nu ştim unde-şi odihnesc osemintele mulţi dintre colegii noştri de suferinţă. Ne-a rămas dar imaginea lor ideală pe care uneori în nopţile lungi de iarnă ne apar în vis ca o amintire dintr-o altă lume, care încet ne cheamă şi pe noi acolo unde cu toţii vom sălăşlui mai devreme sau mai târziu. Sovietizarea era acum înfăptuită legal, judiciar-terorist. O mare umbră s-a aşternut atunci asupra României şi din nefericire ea mai dăinuie şi astăzi. Oricum amintirile noastre nu ni le poate fura nici o putere lumească oricât ar fi ea de mare. Noi trăim în ea şi poate mulţi numai pentru ea.-284-