Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Dori Dărăban: Universul concentraţionar din bazinul Donbas

Aceasta clasificare priveşte majoritatea locuitorilor deportaţi dintr-o localitate fiind evident de altfel că aceiaşi locuitori ai unui.sat au fost deportaţi în locuri diferite şi chiar la mare depărtare unii de alţii ex. Reisz Anton din Ard ud. deportat la Orsk Uralo spre deosebire de consătenii săi deportaţi în marea majoritate în bazinul Donbas. Au existat cazuri când acelaşi deportat a fost mutat prin mai multe locuri fie datorită necesităţilor de muncă ex. Czier Martin din Terebeşti, deportat ia Konstantinovka şi apoi mutat la Horlovka, sau datorită numeroaselor tentative de evadare ex. Herman loan din Terebeşti, care după ce a fost deportat la Konstantinovka, după fiecare încercare de evadare din cele 3 făcute, a fost mutat în alt lagăr, ajungând înaintea eliberării şef de batalion disciplinar, la o fabrică de sticlă într-o localitate uitată de lume. Se găsesc numeroase exemple de deportaţi mutaţi de la o muncă la alta în perimetrul aceluiaşi lagăr. Probabil că deplasarea la diferite munci ar fi însemnat creşterea eficienţei muncii lor, de obicei ei dobândind calificări în meserii diverse.

Lagărul de concentrare

Spaţiul concentraţicnar este o formă de izolare, de marginalizare a unei comunităţi umane sau a unui grup de indivizi. Cu timpul percepţia a evoluat de la una iniţială, unde era perceput ca loc al răului, o lume străină în care se simţeau pierduţi şi umiliţi, în care tentativa de respingere a acomodării cu atmosfera în lagăr era cvasigenerală. Această percepţie iniţială a evoluat spre a vedea în lagăr un refugiu după munca istovitoare din mină, un loc unde flacăra supravieţuirii pâlpâia mult mai puternic decât în afara lui. Un loc care părea fi o a doua casă deoarece nimeni nu ştia dacă se vor mai întoarce vreodată înapoi acasă sau când se va întâmpla acest lucru. Lagărul a devenit încetul cu încetul, un nou punct de plecare în înjghebarea unei vieţi care să pară mai normală sau măcar asemănătoare cu cea lăsată la mii de km. distanţă. în lagăr s-au născut sau au murit oameni, s-au odihnit sau au lucrat oameni care până atunci nu trăiseră o experienţă aşa de amară Totul a început aici din nou, cu montatul uşilor şi al ferestrelor, confecţionarea priciurilor, scaunelor şi meselor chiar şi multe dintre hainele purtate în lagăr au fost confecţionate în lagăr Numai făcând paralel cu atmosfera străină şi periculoasă, una câtuşi de puţin mai caldă în intimitatea lor, au putut să supravieţuiască aceşti oameni. Ei au încercat să umanizeze un lucru ce nu poate fi niciodată umanizat: lagărul. în lagăr, după o zi istovitoare, la zed de metri sub pământ, în întunericul minei de cărbune sau după o căutare de mai mulţi kilometri, de multe ori nereuşite a ceva bun de mâncat, ei îşi regăseau aici forţa de a putea da piept, mâine, cu o nouă zi de muncă grea. Din relatările celor deportaţi se poate reconstitui universul lagărelor începând de la descrierea camerelor până la cea a unui complex de clădiri dintr-un lagăr în camere se găseau priciuri cu un etaj sau 2 etaje. “Bărbaţii şi femeile stăteau pe scări diferite ale aceleiaşi clădiri care era o parte a lagărului, iluminarea se făcea cu becuri în fiecare cameră dar nu aveam uşi în

interiorul clădirii"®. “La început lagărul nu era înconjurat cu sârmă ghimpată iar camerele nu aveau nici ferestre şi nici priciuri, noi a trebuit să le facem pe toate acestea"9. “La Kistekova ne-au cazat în barăci tip cazarmă, cu baie la fiecare baracă, priciurile aveau 3 etaje şi-au fost făcute de noi. Lagărul era înconjurat de sârmă ghimpată cu gherete şi soldaţi înarmaţi“10. “La Konstantinovka lagărul era alcătuit din barăci din scânduri suprapuse. în fiecare baracă erau priciuri etajate pe care dormeam noaptea. Lagărul era înconjurat cu reţea de sârmă ghimpată şi păzit de soldaţi”11 “La Kistekova ne-au dus în blocuri de cărămidă, cu un etaj deasupra. în camere se aflau 3 priciuri etajate, fără saltele şi încălzirea se făcea prin ţevi care treceau prin zid şi aveau apă caldă de la o sobă care o încălzea, aflată la capătul coridorului. Bucătăria şi cantina erau aşezate alături de clădirile lagărului. Au existat situaţii când un număr de 17 persoane au fost cazate într-o cameră cu

mai puţine paturi!”1 ^ “Camerele nu erau toate la fel de mari şi nu stăteau un număr la fel de oameni în ele. Se grupau în funcţie de rudenie sau prietenie”13. “La Orsk Ural lagărul era compus din 8 barăci, fiecare avea 4 rânduri de priciuri cu un etaj, eram 300 de persoane într-o baracă!14 sau "stăteam câte 2 într-un pat şi blocurile în care stăteam erau din cărămidă, având 2 etaje”1

sau “la Krivoirog lagărul avea reflectoare şt nimeni nu a reuşit să scape de acolo”10 sau “la Sahti Oblesk erau 4 barăci cu mai multe camere. în fiecare cameră erau 2 oameni ce stăteau tot timpul înghesuiţi. La 1200 de oameni câţi eram aid în lagăr se găseau doar 6 paturi la infirmerie"17 sau-268-