Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Dori Dărăban: Universul concentraţionar din bazinul Donbas

"eram 20 în cameră, stăteam în priciuri cu încă 3 etaje deasupra barăcilor în care se aflau camerele noastre care erau făcute din lemn Priciurile neavând saltele au fost umplute cu paie'1® "La intrarea în lagăr ne-au făcut din nou apelul Am stat 3 ore în frig şi zăpadă până au reuşit să ne numere Din bagaje ne-au fost luate pozele, banii, creioanele, cuţitul şi furculiţele. Baraca era din lemn, băroaţii despărţiţi de femei. Oamenii s-au grupat după rudenie în camere. în fiecare baracă încăpeau 40 de oameni încălzirea se făcea tip calorifer de la o sobă aflată la capătul coridorului, unde ne preparam şi mâncarea. în spatele fiecărei clădiri se afla toaleta. Dimineaţa după trezire

urma spălarea şi apoi masa'19.

“Am construit noi lagărul în 2 săptămâni de zile. Frigul ne-a pus să lucrăm cu mare grabă, era aşa de frig că mâneam în picioare, ca să nu îngheţăm la picioare. Priciurile erau înguste şi ne întorceam toţi odată, noaptea”20. Observăm din relatările anterioare că varia de la un lagăr la altul, numărul camerelor, barăcilor din lagăr, numărul celor care stăteau într-o cameră, şi al tuturor persoanelor aflate în lagăr. Toate lagărele erau înconjurate de sârmă ghimpată şi soldaţi înarmaţi

cu puşti şi bâte deşi “nimeni nu ştia nici măcar în ce direcţie se află România ca să poată fugi'21

Dizlocarea şvabilor sătmăreni în luna ianuarie 1945 a stat sub semnul unei rezoluţii punitive, aplicate de autorităţile sovietice celor învinşi. Calitatea sub care au fost desemnaţi cei care au fost pedepsiţi era aceea de deportat, la care s-a asociat ca o a doua treaptă a deciziei punitive, obligaţia de a munci. Condamnarea lor este de ordin politic, prin singurul argument al unei fatalmente apartenenţe etnice la naţiunea germană. Sesizăm în perimetrul unei analize semantice

o anume diferenţiere a dominaţiunilor date celor aeportaţi22. Din fişele de declaraţie întocmite de deportaţi cu prilejul repatrierii lor în România, perioada de deportare a fost trecută ca participare la munca de reconstrucţie sau la munca de folos obştesc sau pur şi simplu deportat. Exista aşadar o gradualitate în timp. o atenuare a formulării privind proclamarea vinovăţiei celor deportaţi în adeverinţele eliberate în anii ‘60-70 celor deportaţi de către Ministerul Muncii pentru a servi la stabilirea vechimii in muncă, există următoarea formulare “a participat la munca de reconstrucţie in URSS'. Aceste adeverinţe s-au eliberat pe baza datelor oferite de Ministerul Asigurărilor Sociale din RSS Ucraineană. Ele conţin invariabil şi următoarea menţiune: nu a fost judecat, nu a suferit accidente. Se evidenţiază fără dubii faptul că participanţii la munca de reconstrucţie erau supuşi unui regim de strictă supraveghere şi urmărire. Actele emise de o serie de instituţii ale statului după 1989 încearcă să confirme unor cetăţeni calitatea de deportat. Dacă în adeverinţele emise de Ministerul Muncii - Oficiu! de Evidenţă a Documentelor de Asigurare se formulează calitatea de participant la munca de reconstrucţie, cele emise de Ministerul Justiţiei - Direcţia Instanţelor Militare confirmă calitatea de deportat la munca de reconstrucţie. Formularea oferită de Ministerul de Justiţie corespunde cu exactitate realizărilor din acea vreme. Munca silită pentru reconstrucţie, condiţiile în care este făcută deportarea se fac cunoscute prin reconstituirea formelor organizatorice elaborate de autorităţile sovietice pentru exploatarea celor deportaţi.^ Unităţile cele mai mari in ordinea organizării erau lagărele. Lagărele din punct de vedere al cazării celor deportaţi erau împărţite în mai multe blocuri, cu 1 sau 3 etaje sau în barăci de lemn. Aceste blocuri aveau camere mai mari sau mai mici. Unităţile de muncă erau organizate în companii, batalioane, brigăzi, în număr de câteva zeci la nivelul unui lagăr. Exista o supraveghere şi-o evidenţă riguroasa a deportaţilor, asigurându-se un minim de echipament şi-o dotare precară pentru a putea lucra “am

primit căte o bluză sau o fustă de la administraţia lagărului"2 ^ sau am primit “fiecare femeie câte o uniformă de culoare maro”2^ sau “am primit nişte salopete ca să avem ce îmbrăca şi ghete de pânză cu talpă de lemn”25 sau “ne-au dat saiopete ca să muncim în mină iar în lagăr purtam hainele pe care le aveam de acasă’25 sau ’am avut nişte galoşi de cauciuc şi şalopete deschise la culoare, ne era tare frig pentru că nu aveam ce îmbrăca”27 “Când se strica îmbrăcămintea ne dădeau alta dar nici asta nu era prea bună şi nu ţinea mai mult ca cea dinainte”2® sau “ne-au dat nişte haine ruseşti şi pâsiari cu talpă de cauciuc”29. De multe ori 'pe hainele date din lagăr ne luau o parte din salariu'50.

Din punctul de vedere al raporturilor de subordonare în lagăre, în vârful piramidei se afla-269-