Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Serghei Hacman: Basarabia şi Bucovina în planurile strategice ale U.R.S.S. (anul 1940)

comandantul Regimentului de artilerie din Bacău cu şoseaua minată şi cu obstacole antitanc. Românii nu mai aşteaptă şi trag o salvă de avertisment cu unul din tunuri. Ruşii ridică un steag alb, deschid trapa de la un tanc, iar un ofiţer întreabă nevinovat “de ce trageţi?”. înţelegând că nu vor mai putea înainta, se opresc, îşi cer scuze “c-au greşit” ajungând până aici, dar aceasta nu i-a oprit, ca îndată ce-au coborât să bată chiar acolo ţăruşii de frontieră”121.

Incidente similare au avut loc şi în alte sectoare. La Vadul Şiret şi Vicşani, blindatele sovietice au depăşit linia de demarcaţie convenită, ocupând aceste localităţi. Un divizion român de cavalerie a ripostat însă. în timpul ciocnirii au fost capturate 20 de tancuri sovietice şi au fost făcuţi prizonieri mai multe sute de ostaşi. Ulterior, militarii capturaţi au fost eliberaţi, iar carele de luptă au

fost predate trupelor sovietice, care s-au retras a două zi, punând capăt incidentului122. Au fost încălcări ale liniei demarcaţionale de către trupele sovietice în regiunea Maramureş, pe Valea Izei în direcţia Baia Borşa123

Retragerea trupelor române a influenţat negativ starea lor politico-morală şi capacitatea de luptă. Ba mai mult, în armată îşi făceau serviciul mulţi basarabeni, care nu doreau să plece în Regat. în aceste împrejurări nu numai unii soldaţi, ci şi echipe întregi lepădau armele şi plecau acasă. Divizia 12 Infanterie, care pleca din zona Căuşenilor şi consta în fond din basarabeni, de fapt a încetat să existe ca formaţiune militară. Regimentul 4 de la Cetatea Albă a depus în mod colectiv armele. Mulţi soldaţi au părăsit Divizia 26 Infanterie, lepădând şi ei armele. Din componenţa Diviziei 8 Infanterie numai Regimentul 29 s-a retras în mod organizat şi şi-a păstrat capacitatea de luptă, în schimb din Regimentul 54 în România au ajuns doar câteva grupe de

ostaşi124. Regimentul 6 Roşiori Bălţi a fost desfiinţat. Din Divizia 15 Infanterie, care s-a retras dinspre Bender, au plecat 3000 de ostaşi. S-au destrămat mai cu seamă Regimentele 10, 20 şi 7 Infanterie. în Divizia 2 Cavalerie cele mai afectate au fost Regimentele 6 şi 7 Cavalerie. O situaţie asemănătoare exista în Diviziile 34 şi 27 Infanterie125.

în unele cazuri trupele sovietice şi iniţiatorii locali urmăreau coloanele trupelor româneşti în retragere, le atacau şi le luau averea şi caii. în total Armata Roşie a capturat în această operaţiunea 52704 puşti, 4480 pistoale, 1071 puşti-mitraliere, 326 mitraliere, 40 aruncătoare de mine, 258 tunuri, aproximativ 15 milioane cartuşe pentru puşcă, 54309 grenade, 16907 mine, 79320 proiectile şi alt armament125, 171 ace locomotive, 1899 de vagoane, 325 semivagoane, 38

autoturisme, 15 camioane, 3 tractoare, 1176 cai, 60 vite cornute, 220 oi126a.

Toate cazurile expuse mai sus pun la îndoială adevărul afirmaţiilor din istoriografia sovietică despre rezolvarea problemei Basarabiei şi nordului Bucovinei "pe cale paşnică”127, comunicărilor publicate în presa sovietică, inclusiv în ziarul “Pravda”, despre aceea că înaintarea trupelor sovietice se desfăşura în mod planificat şi fără nici un fel de incidente125.

Din păcate, nu dispunem de toate datele privind pierderile atât din partea sovietică, cât şi din partea română pe parcursul acestei operaţiuni. Problema deci urmează să fie rezolvată.

Atât de către trupele sovietice, cât şi de cele române au fost întreprinse anumite acţiuni militare şi administrative faţă de populaţia civilă. Ele aveau diferite motive. De pildă, unii reprezentanţi ai “cinovnicimii mari” (medici, învăţători, administratori) nu au reuşit să se evacueze şi au fost arestaţi în gări. La Tighina, direct în gară, au fost arestaţi toţi acei care erau gata să se repatrieze.

Mulţi basarabeni, care se aflau în Regat, aflând despre alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, lepădau cu miile averea, intenţionând să se întoarcă acasă. Acest lucru era periculos, deoarece îi reţineau trupele româneşti. Numai în noaptea de 1 spre 2 iulie, lângă Ungheni au fost

ucişi 20 de oameni, care treceau cu bărcile peste Prut în Basarabia129. Unităţile armatei 9 au ocupat la 3 iulie toate trecerile peste Prut şi au interzis evacuarea averii ofiţerilor, soldaţilor şi cetăţenilor civili, care mai doreau să se întoarcă în România.

Cei care reuşeau să treacă Prutul se pomeneau supravegheaţi rigid de Armata Roşie: ei erau nevoiţi să treacă aşa-zisul “control de filtrare”. între 29 iunie şi 3 iulie 1940 la Ungheni se adunaseră peste 100 mii de persoane. Cam acelaşi număr de refugiaţi se adunaseră şi la Izmail, Rieni şi alte oraşe basarabene. în total pe parcursul a 7 zile din România au emigrat mai mult de 125 de mii de oameni139. Mulţi dintre ei mai târziu au avut de suferit în condiţiile regimului stabilit-24-