Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Serghei Hacman: Basarabia şi Bucovina în planurile strategice ale U.R.S.S. (anul 1940)

de organele securităţii statului (Represiunile politice în aceste teritorii au cuprins de la 67 mii până la 89,5 mii de oameni131. Numai în perioada 10-13 iunie 1941 din nordul Bucovinei au fost internaţi în taberele de concentrare în Republica Autonomă Komi 924 de oameni, iar 5 mii de membri al familiilor lor au fost deportaţi în Siberia şi Republica Kazahstan132. La 1 aprilie 1941 lângă satul bucovinean Fântâna Albă au fost masacrate câteva sute de persoane care vroiau să se

repatrieze în România133). Mulţi au fost concediaţi din serviciu. La căile ferate ale Basarabiei în iulie-decembrie 1940 au fost concediaţi 200 de feroviari din motivul că în trecut au fost membri ai partidelor burgheze. în judeţul Cahul au fost concediaţi 417 oameni ca aparţinând clasei burgheze sau având în trecut legături cu administraţia românească din Basarabia. Şi aşa era şi în celelalte

judeţe incluse în U.R.S.S.134

Aşadar, operaţiunea militară a Armatei Roşii din iunie-iulie 1940 în Basarabia şi în partea de nord a Bucovinei a fost efectuată după toare regulile artei militare. Scopul ei consta în transpunerea în fapt a punctului 3 al protocolului adiţional secret (în privinţa Basarabiei) şi nu numai atât (partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa). Pentru aceasta au fost folosite toate mijloacele disponibile: forţa militară şi tehnica de război, presiunea militară locală, serviciul de informaţii militare, precum şi cel de contraspionaj şi informaţii, serviciul de agitaţie şi propagandă. Au fost victime de ambele părţi, inclusiv din rândul populaţiei civile.

Astfel, se poate conchide, că în planurile strategice ale U.R.S.S. referitor la Basarabia şi partea de nord a Bucovinei un rol important, conform opiniei noastre, l-au jucat următoarele considerente:

1. Ambiţiile imperiale ale lui Stalin şi ale conducerii sovietice. Anume aceasta a dus la semnarea tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 şi protocolului adiţional secret acestuia, cu ajutorul căruia Moscova oficial intenţiona să-şi lărgească teritoriul la vest în limitele frontierelor fostului Imperiu Rus.

2. Expansionismul U.R.S.S., care se pronunţa în tendinţa de a-şi lărgi teritoriul, inclusiv cu pământuri care niciodată nu au aparţinut Rusiei ţariste (nordul Bucovinei, mai târziu - Transcarpatia, Königsbergul). Cu aceasta nu o dată s-a recurs la necesitatea reglementării disputelor teritoriale bazate pe respectarea principiului etnic. Partea sovietică în mod intenţionat, deşi nu totdeauna reuşit, folosea tema ucraineană, care juca rolul unui “scut”, ce apăra intenţiile adevărate de opinia publică mondială.

3. întărirea frontierelor de sud-vest ale U.R.S.S., întemeind în aşa fel un câmp adăugător pentru desfăşurarea trupelor. în aceste împrejurări, uneori chiar contrar principiului etnic (de exemplu, ţinutul Herţa), rolul determinant îl jucau considerentele militaro-strategice.

4. Se poate presupune, că Stalin n-ar fi avut nimic contra să primească acces la petrolul românesc ca materie primă strategică. Pentru înfăptuirea acestui scop, teritoriul Basarabiei putea fi folosit ca un cap de pod pentru a da o lovitură zonelor petroliere Ploieşti, iar nordul Bucovinei - ca zonă, care asigura legătura feroviară directă Lvov-Chişinău. Acest scop se înscria organic intereselor geopolitice tradiţionale ale U.R.S.S. (Imperiul Rus) în Balcani şi regiunea Strâmtorilor.

BESSARABIA AND BUKOVYNA IN THE STRATEGIC PLANS OF THE USSR (1940)

(Summary)

In our opinion, the following considerations played the most important role in the strategic plans of the USSR regarding Bessarabia and the northern part of Bukovyna:

1. The imperial ambitions of Stalin and Soviet authorities. It was this which stipulated signing the Soviet-Geman Nonagression Treaty on 23 August 1939 and the secret protocol appended to it, by the means of which the Soviet authorities intended to expand the territory of the USSR in the West to the boundaries of the former Russian Empire.

2. The expansionism of the USSR manifested in her desire to increase the territory at the expense of the lands which never before were a part of Russian Empire (northern part of Bukovyna, later-Transcarpathia, Königsberg). At the same time, there were numerous references to the necessity of settling the territorial disputes on the basis of ethnic principle. The Soviet side, though not always successfully but quite parsistently, turned to the Ukrainian issue, which performed a function of a “shield” hiding the actual intentions from the public opinion of the nations.

3. Reinforcement of the south-eastern frontiers of the USSR, accompanied by the-25 -