Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)
Serghei Hacman: Basarabia şi Bucovina în planurile strategice ale U.R.S.S. (anul 1940)
precipitat încheierea pactului rus-german” era considerată “atitudinea nefavorabilă a Poloniei, a României şi a statelor baltice faţă de Rusia”110. La 30 decembrie 1939 a fost publicat manifestul comun al partidelor comuniste ale Marii Britanii, Franţei şi Germaniei în care se declara necesitatea luptei contra guvernelor ţărilor lor111. în acelaşi spirit, la 8 mai 1940, Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste a adoptat Directivele pentru Partidul Comunist din România, în care se aprecia: “Regimul reacţionar al unei dictaturi fasciste din România, care până la înfrângerea aliaţilor în Norvegia a desfăşurat o politică de orientare spre Anglia şi Franţa, sprijinite de SUA, dar o desfăşura cu precauţie, sub lozincile “neutralităţii” şi “apărării graniţelor”, în prezent vede “izolarea şi neputinţa sa”. Documentul preciza: “în faţa Partidului Comunist, a clasei muncitoare şi a popoarelor din România stă sarcina de a nu admite atragerea României în război. Să nu admită transformarea României în cap de pod al imperialiştilor englezi şi francezi împotriva U.R.S.S.”. Se cerea ca P.C.R. să sprijine rezolvarea pe cale paşnică a chestiunii Basarabiei şi a problemelor litigioase cu ţările balcanice vecine112. La 28 iunie 1940 trupele Frontului de Sud au trecut Nistru şi au pătruns pe teritoriul Basarabiei şi nordului Bucovinei. Trupele române aveau ordin să se retragă în mod organizat. în ordinul de luptă al Marelui Stat Major român, Secţia Operaţiilor, nr. 5688/e din 28 iunie 1940 se spunea: “1. Guvernul a hotărât evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi ducerea rezistenţei pe Prut. 2. Evacuarea trebuie să fie terminată în 4 zile, până la 2 iulie inclusiv, ora 12 românească. 3. Oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă vor trebui evacuate şi predate astăzi 28 iunie, ora 20. Restul teritoriului va fi evacuat succesiv, în 4 etape...”113. în timpul retragerii trupelor române şi înaintării trupelor sovietice au avut loc ciocniri, încălcări grave ale condiţiilor transmiterii teritoriilor, care au pricinuit stingerea multor vieţi omeneşti. Cum sublinia generalul Ţerrescu, şeful Marelui Stat Major român, la 29 iunie 1940: “în ciuda tuturor măsurilor de prevedere luate de autorităţile române, timpul scurt şi ritmul infernal în care ne-a fost impusă evacuarea, precum şi atitudinea adeseori incorectă în care înţelegeau sovieticii să preia ţinuturile revendicate - au dus la.multe şi regretabile incidente”11'1. Pe parcursul intrării în teritoriul Basarabiei şi nordului Bucovinei unele formaţiuni de tancuri sovietice erau nevoite să se oprească în faţa câmpurilor minate, barierelor şi şanţurilor antitanc. Nefiind dotate cu unităţi de geniu, ele făceau popasuri de câteva ore. Calea ferată Bender-Chişinău-Ungheni era minată, o parte din şine erau demontate, câteva poduri-avariate. Pe parcurs Corpul 35 puşcaşi era nevoit să zidească poduri şi drumuri avariate în timpul evacuării trupelor româneşti (Decalău, Corjova, Budeşti)115. Din cauza organizării proaste a forţării Nistrului de Regimentul 556 al Diviziei 169 Infanterie s-au înecat trei persoane. Din efectivul material al Corpului 37 Infanterie s-au scufundat două tancuri-amfibii. în zona de acţiune a Armatei 9 a fost doborât un avion “U-2”. în Brigada 36 Tancuri a fost avariată o autocisternă. în timpul forţării Nistrului s-a răsturnat o luntre cu 30 de soldaţi, din care 16 s-au înecat, s-au pierdut 8 mitraliere, o parte din puşti şi muniţii116. Au fost înregistrate cazuri, când unele unităţi militare sovietice au făcut uz de artilerie şi tancuri. într-o telegramă sovietică din 29 iunie se spunea: “Lângă Comeşti, în zona de acţiuni a Armatei 9, unităţile Diviziei 5 Infanterie au fost atacate de trupele româneşti. Ca rezultat, au fost ucişi doi soldaţi ruşi şi 60 de soldaţi români”117. La 29 iunie, dincolo de Chişinău, unităţile Diviziei 15 motomecanizate s-au ciocnit cu trupele româneşti, în urma cărui fapt şi-au pierdut viaţa un soldat roşu, 124 ostaşi şi ofiţeri români118. La punctul Herţa au avut loc numeroase incidente cauzate de depăşirea liniei demarcaţionale de către trupele sovietice. în raportul informativ al Biroului de Statistică Militară laşi din 29 iunie 1940, se spunea: “Azi tancurile sovietice au intrat în Herţa. Tancurile au deschis foc, omorând pe căpitanul Boroş şi doi soldaţi şi rănindu-l pe sublocotenentul Dragomir. în urma parlamentărilor s-au retras la ieşire - nord-vest Herţa”110 Un locotenent şi un caporal român au fost împuşcaţi de evreii din Herţa, iar comandantul unităţii de cavalerie a dat ordin de tragere, înregistrându-se morţi şi răniţi de ambele părţi, inclusiv printre evrei120. Un martor ocular relata: “După ce la 29 iunie au “cucerit" astfel Herţa (trupele sovietice - n.n.) au încercat să-şi continue drumul, dar la 11 km distanţă de Herţa, la punctul denumit “Stejarul”, îi aştepta colonelul Botă,-23 -
