Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Investigaţii, conservare
4,8% la varianta A şi de 5,46% la varianta B. Deşi diferenţa între cele două valori nu este semnificativă iar valoarea este uşor mai mare la varianta B trebuie subliniat încă o dată că buclarea în interiorul suprafeţei nu a permis exprimarea corectă a valorii reale şi că aceasta este oricum mai mare decât o arată cifrele. Ar putea să fie chiar dublă faţă de cifrele măsurate ceea ce ar apropia sau ar pune la nivele comparabile creşterea în suprafaţă cu creşterea în greutate.- La deshidratarea controlată curba suprafeţei înregistrează în linii generale traseul parcurs în cazul hidratării controlate. Trebuie făcute două menţiuni: curba deshidratării nu mai înregistrează în acest caz căderea bruscă observată la deshidratarea spontană iar, pe de altă parte, curba deshidratării nu mai este subscrisă curbei de hidratare. Prin urmare eliminarea efectului de şoc al deshidratării spontane a fost eliminat în condiţii de deplină asigurare de vreme ce de la o curbă de deshidratare în cădere liberă sub curba de hidratare s-a ajuns la obţinerea unei curbe “disciplinate” plasată uşor deasupra curbei de hidratare. 3.Efectele hidratării şi deshidratării asupra scrisului. Deşi la acest aspect nu au fost întreprinse cercetări experimentale, putem aduce în discuţie situaţii cercetate anterior de autorul principal al acestei lucrări prin observaţii microscopice pe documente istorice. Astfel, un manuscris de sec. XIV scris pe pergament cu cerneală de carbon şi cu pigmenţi de miniere diferiţi a fost analizat la nivelul liniei de scriere prin mărire cu un stereomicroscop care lucrează în gama 16x100. A rezultat că stratul de scriere - care a avut iniţial aspectul unei pelicule cu depunere uniformă pe substrat - a suferit o deshidratare avansată şi apoi o fisurare reticulară a peliculei care s-a transformat într-o multitudine de plăcuţe poliedrice care, la rândul lor, sau încovoiat uşor în sus şi s-au distanţat unele de altele. Este un fenomen la scară microscopică ce poate fi comparat cu efectul de crackling din pictură. In cazul nostru însă, plăcuţele poliedrice microscopice s-au desprins de suport în numeroase puncte şi au ajuns în unele locuri să nu mai existe nimic din pelicula de scriere de altădată. Fără îndoială că apariţia fenomenului de crackling în masa peliculei de cerneală are ca principala cauză deshidratarea şi răscoacerea avansată a cleiului utilizat la prepararea cernelii sau a pigmenţilor de miniere. Desprinderea plăcuţelor poliedrice de suportul de scriere este 64
