Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Investigaţii, conservare
însă în mod cert determinată de “travaliul de suprafaţă” la care a fost supus în permanenţă pergamentul de-a lungul timpului în medii de păstrare sau deţinere cu umidităţi realtive diferite sau variabile. Ca factor suplimentar a intervenit frecarea determinată de folosirea documentului iar faptul că este aşa este întărit de dispariţia majoră a scrisului în zonele de pliere. Cu toate acestea, fără slăbirea legăturii dintre cerneală şi suportul grafic în urma hidratării şi deshidratării repetate efectele nu ar fi fost la fel de grave. V.Concluzii 1 .Pergamentul, indiferent de provenienţă sau de grosime, este un material deosebit de sensibil la modificarea umidităţii relative a aerului în spaţiile în care este păstrat sau deţinut. 2.In cazul expunerii la umiditate relativă crescută pergamentul înregistrează o creştere uniformă şi continuă în greutate. Creşterea este mai rapidă dacă expunerea este directă în mediu cu umiditate relativă mare faţă de situaţia în care pergamentul a fost expus în trepte controlate ale umidităţii relative crescătoare până la nivelul de 95%. Astfel, prin expunerea directă la UR de 95% unghiul de atac al curbei de hidratare a fost de cea. 450 în vreme ce unghiul de atac al curbei de hidratare în trepte a fost de numai 30-330. 3. La deshidratare curba de descreştere a greutăţii, ca urmare a pierderii de apă, a urmat îndeaproape traseul curbei de creştere cu deosebire că la deshidratarea nemijlocită, spontană, curba descreşterii sa situat sub curba de creştere în vreme ce la deshidratarea în trepte curba de descreştere s-a situat deasupra curbei de creştere. Primul caz semnifică o deshidratare rapidă, cu bruscarea structurilor materialelor componete în vreme ce al doilea caz semnifică o deshidratare mai lentă, după o curbă “disciplinată” care menajează aceste structuri. 4. în condiţiile cercetate, suprafaţa a crescut după o curbă abruptă în primele 60-120 minute în cazul hidratării spontane la 95% UR după care ritmul de creştere s-a diminuat spre valori stabile. La deshidratarea spontană, în aer liber, valorile suprafeţei au scăzut într-o manieră şi mai abruptă printr-o cădere a curbei la valori apropiate de cele iniţiale într-un timp relativ scurt. In cazul hidratării şi deshidratării în trepte curbele de creştere au 65
