Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Investigaţii, conservare
scade de la 113,87% la 102,15% în vreme ce varianta B scade de 111,16% la 100,06%. Scăderea ajunge prin urmare destul de repede la valorile avute iniţial. 2.Hidratarea şi deshidratarea în etape controlate. La hidratarea şi deshidratarea pergamentului în etape controlate, datele prezentate în tabelele 3 şi 4 precum şi în graficele 3 şi 4 arată următoarele:- Ritmul de absorbţie al apei după ţinerea succesivă, timp de câte o oră, în camerele cu UR de 45%, 55%, 76% şi 95% este relativ uniformă şi urmează o curbă al cărei unghi iniţial de pornire este de cca. 350 sau, altfel spus, este semnificativ mai mic decât acela înregistrat la hidratarea spontană în atmosfera cu UR de 95%.- La finele ciclului de hidratare varianta A înregistrează o creştere în greutate de 8,86% iar varianta B creşte în greutate cu 13,64%. Prin urmare şi în această situaţie varianta mai subţire de pergament absoarbe apa din aer mai repede decât varianta mai groasă. Cauza nu ar putea să fie alta decât indicele de expunere la aer, mai mare în cazul fibrelor din varianta mai subţire comparativ cu acela de la varianta mai groasă.- Deshidratarea mostrelor, urmărită prin cântărirea acestora, urmează o curbă apropiată aceleia de hidratare în situaţia în care procesul de deshidratare s-a derulat în trepte. In această situaţie nu mai asistăm însă la evoluţia unei curbe subscrise aşa cum a fost cazul la deshidratarea spontană ci se realizează o curbă suprascrisă celei de hidratare. Explicaţia este dată de higrofilia pergamentului care nu cedează cu uşurinţă apa absorbită.- Modificarea suprafeţei înregistrează la ambele variante o creştere bruscă până la sfârşitul fazei de hidratare în camera umedă cu UR de 55% după care curba îşi reduce ritmul de creştere. O asemenea comportare subliniează faptul că suprafaţa pergamentului este deosebit de sensibilă la UR la mijlocul scalei higrometrice. Unghiurile de atac ale curbei de creştere la ambele variante sunt de cca. 600 iar faptul că ambele curbe au aceeaşi conformaţie scot în evidenţă că grosimea pergamentului nu are o relevanţă deosebită în ceea ce priveşte acest parametru.- La capătul ciclului de hidratare creşterea suprafeţei a fost de 63
