Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Investigaţii, conservare
Comportarea pergamentului în timpul tratamentelor reversibile de expunere spontană şi controlată la umiditate relativă excesivă Florea Oprea Simona Pauncev I.Introducere Pergamentul este un material derivat din piele animală şi a fost utilizat ca suport de scriere încă din antichitate. Prima menţiune a unui document scris pe piele animală datează din vremea dinastiei a IV-a egiptene (2900 - 2750 î.Chr.).Ca probe evidente ale utilizării pielii ca suport de scriere, s-au conservat unele suluri egiptene provenind din mileniul II î.Chr. 1 . Unii autori2 consideră că manufacturarea pergamentului datează din vremea Regatului de Mijloc al Egiptului Antic, respectiv din anii 2000 î.Chr. Tradiţia scrisă plasează însă invenţia şi utilizarea pergamentului în sec. II î. Chr. în oraşul stat Pergamon din Asia Mică3 . Particularitatea esenţială a pergamentului este aceea că, spre deosebire de pielea animală prelucrată, acest material nu este tăbăcit. Produsul se obţine din piele de animale ierbivore mici (oi, capre etc.), iar uneori chiar din pielea fetuşilor aflaţi în stadiile finale de dezvoltare intrauterină. In principiu produsul se obţine prin uscarea pielii la temperatura mediului ambiant, în regim tensionat realizat prin întinderea pe rame de lemn. Etapele principale urmate în obţinerea pergamentului sunt: alegerea animalului, sacrificarea, recuperarea pielii, curăţirea sumară (mecanică şi prin spălare cu apă), tratarea în baie alcalină (apă de var) pentru degresare completă, întinderea pe gherghef, curăţirea bilaterală de pilozităţi şi remanenţe cărnoase, uscarea sub tensiune, şlefuirea şi eventual tratarea suprafeţei cu materiale de finisare. In fapt, din întreaga structură a pielii animale (pilozitate sau blană, epidermă, dermă, hipodermă) în pergament se păstrează numai stratul dermic, bogat în fibre colagene care - prin uscare sub tensiune - sunt fixate sub forma unei ţesături aplatizate şi care, atâta vreme cât pergamentul rămâne uscat, nu mai revin la starea iniţială de reţea tridimensională relativ uniformă. 58
