Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Iocane, pictură, sculptură
producă o serie de degradări majore, dintre care enumerăm cele mai frecvente:- desprinderea elementelor componente ale panoului dacă acesta este format din mai multe tăblii;- când tensiunile sunt foarte mari, se pot produce şi fracturi ale tăbliilor(fig. 8);- dislocarea penelor din spatele icoanei, uneori se produc şi rupturi ale marginilor de la lăcaşuri, când lemnul panoului este foarte fragilizat;- fracturarea penelor;- pierderi de culoare şi grund, în special în zonele de îmbinare ale tăbliilor desprinse sau în zonele de fracturi ale tăbliilor;- craclarea picturii ca efect al “jocului” din suport etc. Identificând şi cunoscând bine cauzele şi efectele acestui fenomen tipic pentru icoane, descris sumar în rândurile de mai sus, fenomen dintre cele mai comune dar şi cele mai dăunătoare picturilor pe lemn, putem lua, după caz, cu prudenţă şi discernământ, cele mai potrivite decizii privind conservarea şi restaurarea unor asemenea importante şi valoroase opere de artă, atât de vulnerabile şi expuse degradării. In figurile nr. 9, 10 şi 11 sunt prezentate schiţat câteva modalităţi de rezolvare (cele mai frecvent folosite) a degradărilor rezultate în urma fenomenului de curbare a panourilor pictate pe lemn. 236
