Dobrescu, Adela (szerk.): Samcult. Revistă de cultură şi civilizaţie (Satu Mare - Mátészalka, 2010)
Cristina Busuioc: Alimentaţia, între tradiţie şi globalizare
motivaţia lor fiind una destul de naivă, că sunt mai gustoase, că e la modă să mănânci mezeluri şi legume congelate în detrimentul celor obţinute în grădină. Totuşi numărul acestor familii este mic în comparaţie cu numărul familiilor care merg pe tradiţie şi care deşi susţin cel puţin în pofida doctorilor alimentaţia bazată în preponderenţă pe grăsimi, recunosc faptul ca această alimentaţie este mai sănătoasă decât cea bazată pe produse obţinute în mod industrial, adică cele de la supermarketuri. “lucrătorul mănâncă de unde lucrează”4 Aceste familii nu concep viaţa tară clisă, pită şi brişcă. Ele nu pot să nu aibă în pod sau în afumătoare o pulpă întreagă de porc pe post de jambon şi câteva fire de câmaţi. Nu pot concepe să meargă la cosit fără nişte untură sau jumări şi o bucată mare de pită. E adevărat că el însoţeşte aceste mâncăruri cu un păhărel, două de pălincă, din prună curată. Aceşti ţărani au totuşi o viaţă fericită pentru că însoţesc acest tip de alimentaţie cu munca multă la câmp, la aer curat „pentru a lua oxigenul trebuincios arderilor complete a tuturor hidrocarbonatelor, ce se află în sânge şi chiar a grăsimii venită din corp spre a ajuta calorificaţia, necesarie pentru mişcare şi pentru putere’’ recomandă Doctorul S. Argeşianu în tratatul său. Ţăranii nu concep să nu lucreze pământul fie şi numai din raţiuni de mândrie pentru că aşa au învăţat, pentru că „e ruşinos să-ţi crească buruienile”, pentru că e bine să ai cămara plină, toate acestea ducând astfel la un final bun pentru că aşa acum aminteam, munca fizică corelată cu alimentaţia cu produse „bio” fac ca omul să se dezvolte şi să trăiască sănătos. Referitor la influenţa reclamelor care apar în media am întrebat câteva familii din satele cercetate în cadrul proiectului SAMCULT, dacă acestea le-au modificat stilul de viaţă respectiv obiceiurile de alimentaţie. Majoritatea au răspuns că în afară de alimentele de bază (ulei, taină, zahăr, etc. ) pe care le cumpără de la supermarketuri şi care sunt procesate bineînţeles industrial, preferă să folosească produse obţinute în gospodăriile lor, atât came cât şi legume şi fructe. E adevărat că persoanele care ne-au dat aceste răspunsuri sunt de obicei persoane mai în vârstă, cei tineri preferă să se lase duşi de „valul modei”, preferă să încerce produsele semipreparate sau gata preparate neţinând cont de efectele asupra sănătăţii lor. Pieţele de alimente găzduiesc atât ţărani care îşi vând produsele obţinute în gospodăriile 4 Argeşianu -Noţiuni de Higiena şi medicină populară ”, 1898, Bucuresci, p. 458 lor dar şi patroni care vând produse obţinute industrial, produse pe care le cumpără la rândul lor din depozite. Deseori, ţăranii sunt descurajaţi de preţurile scăzute pe care le practică aceşti comercianţi şi de faptul că statul ar trebui să acorde o mai mare importanţă dezvoltării agriculturii tradiţionale. Cei mai în vârstă încearcă încă să respecte acele obiceiuri de a prepara hrana, de ritualurile de servire a mesei în familie ei declară că „aşa am văzut la părinţi” Kati néni din Szamosseg ne povestea că cei din generaţia părinţilor ei aveau o activitate fizică mai intensă pentru că lucrau pe câmp şi în grădină, aveau o gândire pozitivă, acordau atenţie orelor de masă , masa era luată într-un cadru liniştit. Hrana era preparată în casă, nu se foloseau aditivi alimentari, grăsimi artificiale, îndulcitori artificiali, uleiurile erau nerafinate, presate la rece. Nu se consuma atât de multă came şi chiar dacă se consuma, aceasta era preparată în gospodărie şi în condiţii naturale, se ţineau posturi, nu prea existau oameni obezi. Toate acestea pentru că nu existau lanţuri de restaurante de tip fast-food, nu se consumau băuturi răcoritoare , energizante, ci apă de izvor (de fântână) şi siropuri de fructe obţinute tot în gospodărie. 27
