Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan-Aurel Pop: Elita românească din Transilvania îj secolele XIII-XIV
teritoriu al românilor revenea ca privilegiu mănăstirii, iar locuitorii români erau aserviţi acesteia12. Cândva, înaintea Conciliului Lateran IV din 1215 (probabil între 1204, când s-a declanşat ofensiva contra "schismei" şi 1215), conform câtorva documente papale, un nobil maghiar dobândise cu ajutorul regelui, "din mâinile românilor schismatici" (de manibus Vallacomm schismaticorum), cetatea şi districtul Medieş (Megessalla, azi Medieşul Aurit), din părţile Sătmarului13. în urma confiscării, locuitorii şi agricultorii zisului castru şi satelor din jur, "mânjiţi atunci cu ruşinea schismei" (qui tune erant schismatica labe respersi), după cum spun documentele, au revenit din eroarea lor. La 1222, înainte de 7 mai, Andrei II, regele Ungariei, întăreşte cavalerilor teutoni Ţara Bârsei (cu dreptul de a strânge dările de la vechii locuitori de acolo) şi le acordă mai multe privilegii, plus scutirea de orice vamă când vor trece prin "ţara românilor" (teira Blacorum) şi "ţara secuilor" (papa confirmă acest act)'4. Colonizarea cavalerilor teutoni în Transilvania în 1211 se înscrie şi ea în vastul plan papal de unificare forţată a lumii europene, declanşat după Cruciada a IV-a. Bula de Aur a saşilor din 1224 consemnează faptul că printre bunurile şi privilegiile dăruite de suveran "oaspeţilor săi teutoni" se afla şi "pădurea românilor şi pecenegilor" (silva Blacoi-um et Bissenorum), cu apele din zonă, spre a le folosi împreună cu vechii stăpâni15. De asemenea, documentele din 1234 şi 1247, referitoare la episcopia Cumaniei şi, respectiv, la teritoriul dăruit cavalerilor ioaniţi mărturisesc aceleaşi realităţi, anume români organizaţi politic şi religios, cărora li se confiscă - în parte - drepturi şi bunuri16. Mai mult, actul din 1247, emis de regele Bela IV, surprinde chiar procesul de desprindere din 12 Dan Nicolae Busuioc v. Hasselbach, Mănăstirea cisterciană Cârfa in secolul al XIII-lea. Contribuia la istoria Ţării Făgăraşului in evul mediu timpuriu, cap. III, Cluj, 1996, p. 38-40 (referat de doctorat). 13 Aloisie Tăutu, Litterae Gregorii papae XI in causa Valachorum de Megesalla (Medies in Transilvania septentrionali) destinatae, Romae. 1966, passim; Francise Pall, Romanians of Transylvania in the Middle Ages, Cluj-Napoca, 1993. passim; Ş. Papacostea.op cit., p. 73-74. 14 Hurmuzaki, 1/2, p. 74-77. 15 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen vol. I, p. 32-35 (în continuare Ub.)\ Hurmuzaki, 1/2, p. 83-85. 16 Documenta Romániáé Historica, D.Relaţii între Ţările Române, vol. I, Bucureşti, 1977, p. 20- 28 (în continuare DRH). 41
