Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Nicolaie Edroiu: Cercetări genealogice privind boierimea făgărăşeană: Ioan Cavaler de Puşcariu şi Andrei Veress
pentru formarea nobilităţii româneşti, apoi datorită rolului militar în epoca Principatului şi menţinerea acestuia sub Habsburgi, a rezultat instituţia boieriei (şi a boieronatului), evoluţia aparte a feudalismului aici. în cele 59 de state puteau fi înregistrate 260 familii vechi de boieri din care au derivat 3525 patrifamilii. Era descris blazonul a 56 familii de boieri fâgărăşeni, 39 având genealogii proprii alcătuite între anii 1670 - 1843. Textele izvoarelor istorice editate în volumul IV din lucrare veneau să susţină documentar realitatea boierimii fâgărăşene, evoluţia ei în Evul Mediu şi în perioada de început a Epocii Modeme. însăşi conscripţia iniţiată de I. Puşcariu în anii 1861 - 1862 venea să stabilească prin metoda istorică asemenea realitate şi evoluţie, în prelungirea a ceea ce instituţiile politico-administrative şi juridice stabileau la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea prin deliberate imperiale, gubemiale, ale Tablei regeşti, forului producţional, prin cercetarea nobilităţii efectuată de comisiile civile şi militare în deceniile imediat anterioare. Este de domeniul evidenţei faptul că întârzierea cu o jumătate de secol în publicarea acestui preţios material genealogic a întârziat însuşi progresul cercetărilor în domeniu, dar ştiinţa Genealogiei pare a se fi obişnuit la noi cu asemenea fenomene. loan Puşcariu însuşi îşi încheie Precuvântarea la volumul IV din Fragmente istorice despre boierii din Tara Făgăraşului prin exprimarea regretului în acest sens : “Dacă noi publicam colecţiunea noastră mai înainte cu o jumătate de secol, avea - poate - mai mult efect. Astăzi însă, când universităţile academiei şi liceele noastre sunt pline cu profesori de toate specialităţile, cărora le stau la dispoziţiune destul material adunat prin archivele şi bibliotecele publice, - când limba română îmbrăcată într-o frazeologie nouă perfecţionându-se într-un mod, încât lucrările bătrânilor au devenit archaice : astăzi zic, bătrânilor nu li-au mai rămas altă consolaţiune, decât enunciamentul bătrânului academician Haşdeu : Dacă noi am făcut prea puţin, de ! cu atât mai lesne va fi întrecerea pentru unnasii noştri, pe când noi, iniţiatori, din nenorocire nu aveam pe cine să întrecem, trăgând brazdă în telină.’ *8 Reeditarea operei genealogice a lui loan Puşcariu prin alăturarea textelor din colecţiile manuscrise rămase de pe urma cercetărilor pe care lea întreprins, întârzie şi ea, menţinându-se astfel ceea ce a devenit tradiţie în 28 28 Ibidem, p. IX - X. Citatul din Haşdeu aparţinea finalului Răspunsului acestuia la Discursul de recepţie în Academia Română rostit de loan Puşcariu. 286
