Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Drăgan, Ioan: Studiu introductiv: Nobilimea românească din Transilvania - o problemă controversată în istoriografia română
imunităţi cu hrisov se creează o nobilime privilegiată, feudală, deosebită de cea veche, care rămâne, totuşi, în rândurile boierimii, fără privilegii şi fără acte scrise".84 Panaitescu constată unitatea fenomenului social în tot spaţiul românesc şi, în consecinţă, existenţa nobilimii româno-slave în Ardeal înaintea venirii ungurilor. De asemenea afirmă caracterul feudal al cnezimii şi stăpânirii cneziale. Problematica a fost reluată mai pe larg, în general sub aceleaşi coordonate, în sinteza definitivată după două decenii Introducere la istoria culturii româneşti, în capitolele Feudalismul. Formarea clasei stăpânitoare şi Transilvania sub unguri. Instaurarea constrângerii ideologice marxist-leniniste în istoriografia românească, care accentua rolul ţărănimii şi în genere al categoriilor sociale de la temelia edificiului social în opoziţie cu nobilimea opresoare, a afectat timp de peste două decenii o abordare realistă a problematicii în discuţie. Terenul astfel eliberat a fost ocupat de cercetarea cnezilor, care aveau dublul avantaj de a fi, pe de o parte, mai uşor asimilaţi cu clasa ţărănească, spre care se îndreptau simpatiile oficiale "partinice", iar pe de altă parte, "curaţi" din punct de vedere naţional, exponenţii cei mai autentici ai populaţiei româneşti în opoziţie cu nobilimea dominantă, străină şi catolică. Istoriografia marxistă a practicat simplificarea realităţii istorice, cultivând mai mult ori mai puţin explicit schematismul, cu rădăcini mai vechi, de forma: asupritor străin (ungur), nobil şi catolic contra asuprit autohton (român), ţăran sau cnez ortodox. Aniversarea împlinirii a 400 de ani de la victoria creştină de la Belgrad din anul 1456 a prilejuit lui Ştefan Pascu o amplă trecere în revistă a rolului militar al cnezilor şi nobililor români, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara85 , pe baza unei bibliografii ample şi cu numeroase date genealogice şi patrimoniale. Autorul îi socoteşte pe cnezi nişte ţărani fruntaşi, fără statut feudal, "o pătură intermediară între ţărănimea liberă şi nobilime"(p.38). Şi în acest studiu, ca şi în capitolele de istorie medievală din sintezele de istorie naţională la care a colaborat, autorul abordează problematica nobilimii româneşti ca pe un fapt minor, cu caracter de excepţie în raport cu masa cnezimii, rămasă în cadrele tradiţionale. Chintesenţa concepţiei sale o constituie, fără îndoială, referirile la clasa suprapusă românească din cele patm volume ale Voievodatului Transilvaniei apărute în perioada 1971-1989, în cea mai amplă abordare a 1,4 ibidem, p. 64. Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, în SCI-Cluj, 8, 1957, nr. 1-4, p. 25-64 28
