Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Bujor Dulgău: Nobilimea românească în izvoarele arhivistice sătmărene
mediul târgurilor, cum ar fi Medieşu Aurit, în oraşe deloc. Printre nobilii recenzaţi în oraşul Satu Mare, 110 în 1827 şi 160 în 1832, nu vom întîlni nici « 88un roman . Condiţia economică a nobilimii româneşti este mai mult decât precară. Iniţial înnobilările erau însoţite de danii din partea suveranului. Când acestea erau spre epuizare, nu se mai acordau moşii, ci doar titlul de nobilitate, acea diplomă cu blazon numită "annales", de unde posesorii s-au numit annalişti. Conscripţiile din comitatul Ugocea amintesc de nobili cu o sesie în 1670 şi annalişti în 1714, 1718, 1743 şi 1754-1755, dar ambele categorii sunt deopotrivă nobili fără moşii* 89. Nobilii români din comitatul Satu Mare, Ugocea sau Districtul Chioar alcătuiesc pătura cea mai săracă a nobilimii. Nu întâmplător îi găsim angajaţi în diverse servituţi pe la curţile domeniale ale marii nemeşimi maghiare, alteori ca preoţi, învăţători sau cantori, practicând meserii în scopul asigurării subzistenţei ori luând în folosinţă sesii colonicale sau de jeleri, după care plăteau o taxă. în toate satele Chioarului clasa de fertilitate a solului era, fără excepţie, a 3-a, adică cea mai slabă. în raport cu această nobilime am întâlnit, de pildă, iobagi români foarte înstăriţi pe domeniul oraşului Satu Mare, în satele Ruşeni şi Tătăreşti90. în conscripţiile Districtului Chioar din anii 1818-1848 apar frecvente menţiuni de "miserabilis”, "decrepitus", chiar supravieţuitori din cerşit. Legea XXX/1630 preciza că cetăţenii ţării puteau fi înnobilaţi doar la propunerea a cel puţin trei consilieri sau la cele venite din partea comitatelor. Străinii, potrivit aceleiaşi legi, pot fi înnobilaţi doar dacă au obţinut în prealabil cetăţenia, în caz contrar nu vor fi consideraţi nobili. Scrisorile de nobilitate trebuiau prezentate obligatoriu în cadrul adunărilor generale ale comitatelor unde îşi stabileau domiciliu beneficiarii91. Legea XIX/1741 acorda dreptul la înnobilare persoanelor virtuoase şi cu merite deosebite faţă de patrie, scrisorile de nobilitate fiind eliberate de Cancelaria curţii regale potrivit vechilor rânduieli şi obiceiuri92. Această din urmă lege a permis înnobilări masive din rîndul oamenilor liberi, mai ales pentru meritele militare. Dacă la nivelul Ungariei conscripţia din 1754-1755 înregistra 32 554 nobilii (17963 nobili cu moşie, 13 766 armalişti şi 825 cu o situaţie incertă ), cea din 1785 consemna 325 894, respectiv 340 000 de nobili ** P.M.S.M. Acte financiare, V, nr. 147/1827. Szabó István, op. cit., p. 171. *' Bujor Dulgău, Domeniul oraşului Satu Mare in sec. XVU-X1X, în Satu Mare. Studii şi comunicări, XI-XII, 1994, 1995, p. 139-151. yl Magy arország hatályos törvényi (1000-1877), 1, Budapest, 1943, p. 28. Ibidem, p. 46. 272
