Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Bujor Dulgău: Nobilimea românească în izvoarele arhivistice sătmărene
în 1805^’. în condiţiile creşterii debordante a numărului, Consiliul Regal Locumtenenţial s-a văzut nevoit să dispună în repetate rînduri verificări ale actelor de nobilitate în toate comitatele. Diplomele erau verificate de către o comisie şi înscrise în protocoale. Cunoaştem asemenea revizuiri efectuate în comitatul Ugocea în anii 1725, 1728 şi 1751-175293 94, în comitatul Maramureş între anii 1749-176995 *. Comunităţile de nobili din mediul rural aveau organizare aparte, separată de contribuabilii de rând. în frunte era ales anual un hotnog şi un notar propriu. Credem că notarii erau de obicei realeşi din acel foarte restrâns cerc al ştiutorilor de carte. Am întîlnit însă, în cazul comunităţilor mari, câte doi hotnogi: hotnog şi hotnog mic; primhotnog şi hotnog mic sau vicehotnog. Actele emise în nume propriu erau validate cu sigiliul comunităţii nobiliare, iar cele ce priveau interesele de ansamblu ale satului erau autentificate cu sigiliul sătesc şi cel nobiliar (cosigilat - n.n.). Din actele consultate reiese că, exceptând notarii, doar în puţine cazuri putem vorbi de nobili ştiutori de carte, semnând prin punerea crucii în dreptul numelui. în Districtul Chioar am întâlnit câţiva învăţători, semn că exista preocupare pentru o educaţie elementară, după cum am semnalat şi prezenţa unor copii de nobili români din Ţara Oaşului în institute de învăţămînt din Baia Mare, Sighet şi Ungvâr (azi Ujgorod, Ucraina), în satele cu puţini nobili nu existau hotnogi, fapt constatat în cazul mai multor localităţi din Chioar. Aici lucrurile par ceva mai simple, fiind vorba de o zonă locuită compact de români. Când fiii lui Drag şi Bale s-au prezentat, conform uzanţei, în 1424 în faţa Conventului de la Lelesz pentru a transcrie învoiala privitoare la împărţirea satelor domeniului Chioar, acestea erau menţionate ca româneşti fără excepţie "'. în 1566 doar Berchezul şi Lăpuşul sunt considerate maghiare, restul satelor sunt româneşti, organizate în 12 voievodate97 98. Ceva mai târziu, în 1603, domeniul Chioarului cuprindea 16 "oficiolatiis" (districte) având în frunte • -98 voievozi . Cetăţile Hust, Chioar şi Baia Mare vor intra în posesia lui Gabriel Bethlen în urma tratatului încheiat la Tâmavia cu imperialii în 1615. Cu această 93 Ölvedi Vad Imre, op. cit., p. 79. 94 Szabó István, op. cit., p. 172. 97 Joódy Pál, Máramaros vármegye 1749-1769 évi nemesség vizsgálata, Máramarossziget, 1943, passim. * A, Moldovan, Districtul Chioarului. Perioada de funcţionare şi arhiva creată, în Revista Arhivelor, 1971, 33, nr. 2, p. 287. 97 Ibidem, p. 289. 98 Ibidem, p. 291. 273
