Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Drăgan, Ioan: Studiu introductiv: Nobilimea românească din Transilvania - o problemă controversată în istoriografia română
epoca acţiunii insurecţionale a lui Bogdan, în opoziţie ireductibilă cu partida acestuia, este necruţătoare şi se poate extrapola, mutatis mutandis, şi la realităţile de peste o sută de ani: "Valoarea acţiunilor săvârşite de fruntaşii nobili donatari ai Maramureşului, oricât de strălucite cariere şi bogăţii le-ar fi adus şi oricât de numeroase documente ar vorbi de ele, rămâne redusă la proporţiile unei modeste contribuţii la închegarea edificiului feudal şi politic al regatului ungar ,.."78 79. Face excepţie de la această apreciere doar acţiunea din 1391 a lui Baliţă şi Drag de înfiinţare a unui exarhat al românilor din nord-vest subordonat scaunului patriarhal de la Constantinopol, în care vede o încercare a acestora de a realiza în plan religios tendinţa spre autonomie a voievodatului maramureşan70. Măsurile drastice de la 1366 reprezintă, în opinia sa, "o etapă a procesului de încadrare forţată a românilor injustiţia şi ordinea feudală.80 In ultimele sale lucrări, din anii 1940-50, îndeosebi cele dedicate întemeierilor81 şi adunărilor de stări din Ţările române82, Gheorghe I. Brătianu aduce judecăţi şi ipoteze de mare profunzime, privind statutul şi rolul elitei româneşti din Transilvania, în contextul general românesc şi pe baza unei cunoaşteri desăvârşite a realităţilor medievale europene. La sfârşitul acestui interval, în 1947, P.P. Panaitescu publica un studiu sintetic, intitulat Problema originii clasei boiereşti83, care oferea o imagine nouă, sintetică şi veridică asupra începuturilor şi evoluţiei clasei feudale româneşti. Pentru el boierii formează clasa nobilă la români şi îşi au originea, ca şi în toată Europa fostului Imperiu Roman, în epoca migraţiilor; în cazul nostru, clasa suprapusă a fost pentru multă vreme predominant slavă, consecinţă a cuceririi, românizându-se treptat până în secolul al XII-lea. Un proces similar, dar mai rapid, a cunoscut şi boierimea cumană în perioada următoare. Boierimea şi raporturile de tip feudal sunt anterioare constituirii statelor româneşti şi creatoarele acestora. Puterea centrală, domnii "creează o nouă nobilime, sau, mai bine zis, provoacă o discriminare în rândurile boierimii: prin acordarea de 78 Ibidem, p.45. 79 Idem, Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice. Cluj-Sibiu, 1944, p.91. 8,1 Idem, Les Roumains de Transylvanie au Moyen-âge,Sibiu, 1944, p.97. 81 Gh. I. Brătianu, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, (Ediţie îngrijită de Valeriu Răpeanu), Bucureşti, Edit. Eminescu, 1980 (prima ediţie 1945) 8* Idem, Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în principatele române, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1995 şi Adunările de stări în Europa şi ţările române în evul mediu. Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1996, cap. Adunările de stări şi românii din Transilvania,p. 199-263.. 83 Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi socială. Bucureşti, 1947. Cităm după ediţia a 11-a a lucrării, realizată de Ştefan S.Gorovei şi Maria Magdalena Székely, apărută în Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994 27
