Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Livia Ardelean: Procesul de investigare nobiliară a familiei Vlad de Apşa din Maramureş de la sfârşitul secolului XVIII
familii; catalogul nobililor pe anul 1755 în care familia apare consemnată între adevăraţii nobili posesionaţi; catalogul nobililor pe 1762, diferite cercetări colaterale pentru diverşi membri ai familiei, numeroase ascultări de martori. Alături de aceste documente au compărut în faţa instanţei câţiva nobili care au prestat această calitate mai mult de 60 de ani, ei fiind născuţi înaintea ciumei din 1749. Cauza a fost reluată la 15 Septembrie 1800 în faţa Scaunului civil de judecată care a fost convocat să se pronunţe asupra nobilităţii donatare, şi nu asupra celei annaliste cum ar fi vrut să demonstreze acuzatorul Samuel Móricz care a atacat la proces actele prezentate de către familie şi a prezentat martorilor un set de întrebări orientate înspre nerecunoaşterea nobilităţii sau în cel mai bun caz spre recunoaşterea nobilităţii annaliste. Astfel, a fost contestată validitatea actului emis de către regele Sigismund la 1406, motivându-se că toate scrisorile de donaţie emise în perioada unui an de la sărbătoarea Sfântului Gheorghe martirul, deci de la 7 Decembrie 1405 până la 7 Decembrie 1406 nu sunt valabile (doar cele emise după această dată şi până la moartea regelui cad sub incidenţa legii). La fel a fost contestat faptul că scrisoarea de donaţie care a conţinut la sfârşitul ei menţiunea “acestea ne-au fost înfăţişate nouă, vom pune să fie întocmită sub formă de privilegiu" nu a fost urmată de un privilegiu oficial (“pe baza cărora se scrie istoria patriei"). în acelaşi mod a fost contestat sigiliul de pe scrisoarea de donaţie ca nefiind original şi că a fost repus la o dată târzie, lucrul ni se pare a fi inexact12. Procurorul afinna în acelaşi timp că unii membri ai familiei au început să se folosească de drepturile donaţionale doar după procesele de investigare din perioada 1752-1757, lucru contestabil având în vedere desele procese din epocă şi asiduitatea Curţii în nerecunoaşterea oricăror acte dubioase, deşi s-ar putea accepta parţial afirmaţia dacă se ia în considerare gradul de pauperizare la care a ajuns familia precum şi lipsa unor “lideri” ştiutori de carte. La fel s-a îndoit procurorul fiscal de faptele povestite în scrisoarea de donaţie, respectiv de susţinerea regelui Ludovic de către strămoşii acestei familii. In cele din urmă, procurorul fiscal a arătat că atât familiarii în viaţă cât şi înaintaşii lor au trăit şi trăiesc într-o nobilitate dubioasă atât donatară cât şi armalistă (fin dubio mari navigabant"). în apărarea dreptului nobiliar, partea adversă a prezentat actele mai sus pomenite precum şi o serie de martori: Michael Simon (Apşa de Mijloc), Ionaş Moisa şi Mihai Pădure (Biserica Albă), Ştefan Dan (Apşa de Mijloc), loan Dan, Simon Vaszok, Basilius Marina, Ştefan Huzo, loan Buga, Ştefan Simon, Ştefan Dan, Vasile Opriş etc. Aceştia au recunoscut 12 Ibidem, p. 145. 239
