Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Livia Ardelean: Procesul de investigare nobiliară a familiei Vlad de Apşa din Maramureş de la sfârşitul secolului XVIII
moldovenilor10 care au intrat în ţară, au distrus casele, au ars documentele de proprietate şi au pustiit pământurile adversarilor voievodului Baliţă (care s-a revoltat împotriva regelui Ludovic) printre care se pare că au fost şi membrii familiei susmenţionate, după cum reiese şi din scrisorile celor cinci oraşe regale vecine: Sighet, Câmpulung, Teceu, Vise şi Hust* 11. Un alt document deosebit prezentat a fost scrisoarea de punere în stăpânire a familiei dată de Conventul de la Lelesz prin care a fost trimis omul de mărturie Pank de Crăciuneşti, omul regelui şi Iacob Presbiteriül, omul Conventului, care întorcându-se de la faţa locului de punere în posesie au explicat că această punere în posesie a fost făcută legal în faţa megieşilor şi vecinilor care nu s-au împotrivit. Alături de aceste acte au mai fost prezentate scaunului următoarele: scrisoarea de mărturisire a lui Ivan, fiul lui Vlad din Apşa de Mijloc, loan, fiul lui Oprişa şi fratele lui Vlad cu privire la o casă sau pământ locuite în Apşa de Mijloc (1419), o altă scrisoare de mărturisire (1429) făcută de Ivan Hozen, fiul lui Vlad din Apşa de Mijloc şi Nicolae, Torna şi loan, fiii aceluiaşi loan Hozen pentru Ivan, fiul lui Balata Pop, cu privire la egala şi directa vecinătate pentru a treia parte a părţilor de moşie deţinute în Apşa de Mijloc; o altă scrisoare de mărturisire (1429) făcută de Sandrin, fiul lui Ivan, fiul lui loan de Apşa de Mijloc etc. pentru Ivan, fiul lui Balata Pop cu privire la a şasea parte de moşie aflată în vecinătatea acestuia din urmă; o hotărnicire (1456) a moşiei Apşa de Mijloc şi de Jos făcută pentru nobilii Torna şi loan, fiii lui Ivan Hozen, Costa Pap şi Daniel de Apşa de Mijloc şi Blasiu, Iacob şi Iuga; toate aceste scrisori demonstrează fără nici un dubiu că această familie a intrat imediat după emiterea scrisorii de donaţie în drepturile cuvenite nobilităţii donatare şi aşa cum ei însuşi au declarat în scris la proces “om trăit din vechime şi trăim şi astăzi ca oameni liberi, dar nobili". Alături de aceste acte au mai fost prezentate Scaunului de judecată câteva documente de secol XVIII în care diferiţi membri ai familiei au fost recunoscuţi în anumite momente ca nobili donatari, şi anume: extrasele proceselor de investigare nobiliară de la 1752, 1754, contracte din anii 1742, 1759 făcute între Teodor şi Nicolae Vlad din Apşa de Mijloc cu o terţă parte, scrisorile de mărturie întocmite de Ladislau Pogány în 1753 în care sunt recunoscuţi ca nobili trei membri ai familiei, şi anume: Nicolae Wolfgang şi George; scrisoarea de înţelegere dintre Teodor Vlad şi comunitatea nobililor din Apşa de Mijloc (1745); diferite decizii şi acţiuni judecătoreşti făcute pentru membri acestei 111 Alexandru Filipaăcu, Voievodalul Maramureşului - originea, structura şi tendinţele lui Sibiu, 1945, p. 30-31. 11 loan Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din sec. XIV-XV, Maramureş - Sighet, 1900, p. 143-145, 147-149, 150-151. 238
