Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
Maramureş"26. Formula indică mai degrabă o întărire a fidelităţii către o coroană care îi punea la îndoială credinţa. Stilul deosebit a fost subliniat şi de editorul documentului, Iványi Béla. Un document interesant, care, deşi e editat de circa 60 de ani a scăpat istoriografiei, oferă unele informaţii importante privind implicaţiile rebeliunii nobililor maramureşeni. Noul comite, Sigismund Pogány, a reiterat vechile pretenţii ale stăpânei domeniului, regina Beatrix, şi a determinat o acutizare şi un transfer al conflictului. Evoluţia evenimentelor i-a determinat pe unii răsculaţi să opteze pentru refugiu în Moldova învecinată. Raportul lui S. Pogány către regină, menţionat în documentul în discuţie, presupune existenţa unor conflicte cu vechii rebeli, precum şi un amestec al domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare. Regina îi scria voievodului moldovean că a luat cunoştinţă că nişte români maramureşeni s-au răzvrătit împotriva comitelui şi s-au refugiat pe domeniile lui, în Moldova, de unde complotează şi adună şi pe alţii lângă ei împotriva camerariului ei, cerându-i ca pe "astfel de tâlhari rebeli" (taies rebelles latrones) să-i alunge şi să nu le de-a sfat, ajutor sau refugiu27. Documentul relevă evoluţia şi dimensiunea conflictului dintre unii nobili români maramureşeni şi autorităţi. Este o adevărată răzvrătire, cu apel la forţe externe, aici Moldova învecinată, de aceeaşi limbă şi credinţă, un complot în care se încearcă atragerea şi a altor maramureşeni nemulţumiţi. Parcă, după 130 de ani, reînvie Bogdan voievodul din Maramureş, răzvrătit contra autorităţilor regatului maghiar acuzat şi el că a atras şi pe alţii spre necredinţă!!! Care a fost atitudinea lui Ştefan cel Mare? Orice tentativă de răspuns ne obligă să intrăm pe terenul speculaţiilor. Unele documente de la sfârşitul veacului menţionează o incursiune a voievodului moldovean în Maramureş. Câţiva nobili maramureşeni care stăpâneau stâne în munţii comitatului susţineau că avuseseră acte privilegiale pentru ele până la moartea regelui Mathia. Le-au pierdut, susţineau ei, din cauză că Ştefan, "Vestrae serenitalis judices nobilium ac iota conmwnitatis comitatus Maromarosiensis fideles", Ivanyi B.. Teleki cs. gyomroi, nr. 366, p. 176. ;7 Cunoaştem doar regestül documentului: " "... qui prefato camerario nostro debitam fidelitatem...iam non prestarent et quasi rebellèrent" az ö területére menekültek "et denovo contra ipsum conspirassent el alios ad se congregarent intendentes prefatum camerarium nostrorum vexare..." ", Iványi B„ Teleki cs. gyömröi, nr. 378, p. 179. Originalul a fost distrus în timpul represiunilor ruseşti contra revoluţiei maghiare din 1956. 191
