Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
voievodul Moldovei, i-a trimis pe unii tâlhari să devasteze în Maramureş, cu care prilej mai multe sate şi târguri au ars şi multora li s-au distrus documentele28 *. Actul reginei Beatrix, discutat mai sus, menţionează ajutorul pe care l-au găsit rebelii refugiaţi la voievodul moldovean, precum şi intenţia lor de a reveni în Maramureş, împreună cu alţii pe care încearcă să-i atragă în conflictul cu corniţele cămării maramureşene:‘). Corelarea acelei incursiuni a moldovenilor cu răscoala nobililor maramureşeni este susţinută încă de un document. în privilegiul dat de regina Ana celor cinci târguri de coroană în 1504 se menţionează că vechile privilegii le-ar fi pierdut printr-o lovitură prin surprindere (sau trădare - "insidias") a românilor care cândva au devastat şi au ars acea regiune30. Istoricii care au comentat acest document au considerat că este vorba de o incursiune a moldovenilor lui Ştefan cel Mare, fără a face o analiză sau vreun comentariu31. Se pune problema motivaţiei unei incursiuni de jaf a moldovenilor. Nu poate fi vorba de o expediţie de represalii, deoarece nu a avut loc nici o incursiune a trupelor maghiare în Moldova după 1469. Atunci a fost o astfel de o incursiune, atestată doar în 147232. Dar incursiunea de la sfârşitul secolului al XV-lea nu trebuie asimilată unor astfel de represalii. Pentru că nu a existat motivaţia unor represalii. Scopul represaliilor în Evul Mediu era de a recupera valorile pierdute33. Pe de altă parte, o simplă expediţie de jaf este improprie. Mai propice ar fi fost învecinatul oraş Baia Mare, cu o monetărie şi mine de aur, deci cu bogăţii, şi nu o regiune săracă cum era Maramureşul. Singura bogăţie a acestei regiuni era sarea, care nu ar fi constituit o posibilă pradă. "...Tarnen ea perdiderunt propter quod Stephanus waywoda Moldavus quosdam latrunculos miserat in liane terrant devastandam eandem, tune plures possessiones et oppida Indus districtus per ignern fuerunt combusta et plures ex nobis sua perdiderunt privilegia et /itéras atque literalia instrumenta...", afirmau cei patru juzi ai nobililor în 1499 şi 1500. Cf. I. Mihályi de Apşa, op.cit., nr. 362 şi 363, p. 628-630. 2" supra, nota 27. 30 "...sive per valahorum illant terram olim igne ferroque vastatum, insidias amisissent...", Petrovay György, Oklevelek Mára maros vármegye történetéhe:, in Történelmi Tár. X, 1909, p. 514. 31 Bélay Vilmos, Máramaros megye társadalma és nemzetiségei. A megye betelepülésétől a XVIII, század elejéig, Budapest, 1943, p. 31. nota 45. 33ibidem. 33 Andrei Pippidi, Contribuia la studiul legilor războiului in Evul Mediu, Bucureşti, 1974, p. 232. 192
