Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
simplu refugiu erau mai indicate comitatele vecine Ugocea, Bereg sau Ung, şi nu o regiune foarte îndepărtată. Tonul scrisorii către Bartfa indică aceeaşi intenţie de reprimare a răscoalei. Amploarea evenimentului, precum şi existenţa unor măsuri de forţă pentru reprimarea lui, ne este relevată de câteva acte ulterioare. în septembrie 1493, deci la un an după evenimente. Petru de Dolha, unul din potentaţii regiunii, curtean aflat în graţiile regelui Vladislav II, a depus plângere la rege împotriva fostului comite al cămării de sare a Maramureşului (tunc comes...), Iohannes Horwath, care l-a arestat pe Ladislau de Dolha şi l-a ţinut închis în închisoarea cetăţii Hust, unde, din cauza frigului din carceră şi-ar fi sfârşit viaţa23. O altă acuzaţie ce era adusă fostului comite era că în perioada în care a fost comite al cămării maramureşene a confiscat de la Dolheni munţii (montes alpinos) în beneficiul cetăţii Hust24 25. Abuzul este confinnat de către cei patru juzi nobiliari şi de congregaţia comitatului. Toate aceste demersuri se datorau lui Petru de Dolha, care, fiind în graţiile regelui, a profitat de moartea "vinovatului" Ladislau de Dolha, pentru a recupera averea familiei23. Poziţia sa socială, precum şi faptul că nu fusese implicat direct în evenimentele trecute, îi permiteau lui Petru de Dolha să abordeze astfel problema abuzurilor comitelui. Alta este situaţia micii nobilimi implicate în rebeliune. Deşi după anihilarea răscoalei I. Horwath a fost schimbat din funcţia de comite al cămării maramureşene, statutul nobilimii româneşti nu s-a ameliorat. Poate nu este lipsit de semnificaţie faptul că, într-un act cu caracter obişnuit din 19 august 1493, congregaţia şi cei patru juzi ai nobililor se adresau regelui cu o formulă cel puţin ieşită din comun: "juzii nobililor şi întrega comunitate de credincioşi ai luminăţiei voastre din comitatul 23 "... qui expost pre nimio frigore in ipso carcere suscepto vitám finivisset temporalem...", idem. Teleki cs. gyömröi..., nr. 368, p. 176. 24 ibidem, nr. 370, p. 177. 25 Cu aceeaşi ocazie Peter Dolhay îl acuză pe fostul comite de fapte petrecute şi cu 12, şi respectiv 7 ani în urmă. Cf. Arhivele Naţionale Slovace, Arhiva Conventului din Lelesz, Acta anni 1493, nr. 6; fotocopie la Arh. Naţ. Maghiare, Budapesta, DF 223 933. Ladislau şi Petru erau fiii lui Ambrosie de Dolha, potentat local. Petru, fiind cel mai mic, a fost trimis la curtea regală, unde a reuşit să-şi creeze o situaţie, devenind unul din favoriţii regelui Vladislav II. Poziţia i-a permis să reintre în posesia proprietăţilor familiei, deşi, datorită faptului că era mezinul, fusese destinat carierei militare şi exclus de la moştenire. 190
