Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Drăgan, Ioan: Studiu introductiv: Nobilimea românească din Transilvania - o problemă controversată în istoriografia română

boierii Ţării Făgăraşului. El socoteşte nobilimea română ca pe o nobilime de funcţii, urmărindu-i rosturile instituţional-politice, determină originea boierilor făgărăşeni din cnezi, evidenţiind unitatea fenomenului înnobilării şi constată legătura directă dintre ascensiunea socială şi gradul de maghiarizare al acestei clase sociale româneşti34. Puşcariu dovedeşte o atitudine echilibrată în problema discutabilă a apartenenţei nobilimii la istoria românească, subliniind cu temei că: "De ce vom constata, aşadar, un număr mai respectabil de nobilii români, pe atât vom dovedi mai eclatante şi meritele naţiunii române..."35. Enumeră funcţiile ocupate de nobilii români: voievozii, banii Severinului, comiţii, cnezii, boierii, castrensii şi puşcaşii, cărora le dedică comentarii mai ample în volumul al doilea, la fel ca şi unor familii de seamă ca Drágffy, Mailat, Kendeffy etc. ori nume generice şi instituţii ilustrate de români înnobilaţi ca Districtele Valachorum, Ierarhi români, Olachi ş.a.36 37. Trebuie să constatăm cu regret că lucrarea lui Puşcariu rămâne şi astăzi, după mai mult de un secol de la apariţia ei, un unicat în domeniu.

Primul istoric propriu-zis al al nobilimii româneşti ardelene este Nicolae Densuşianu, editorul documentelor privind Transilvania din colecţia Hurmuzaki. Analizând antecedentele medievale ale Revoluţiei lui Horea în celebra sa lucrare din 1884 dedicată acestui eveniment, Densuşianu distinge în istoria românilor ardeleni două epoci: epoca militară până la jumătatea secolului al XIV-lea şi epoca feudalităţii ungureşti, de aci până la 178417. în opinia sa, în prima epocă românii sunt un popor liber, militar, cu teritorii şi clase distincte, cu instituţiile sale particulare, într-un cuvânt o "naţiune politică", distinctă de celelalte naţiuni ale Transilvaniei. în privinţa nobilimii române numite de istoric boieri, Densuşianu afirmă următoarele: "în Ungaria şi Transilvania boierimea română a figurat până în sec. al XV-lea sub numele de nobili români (nobiles Valachi, nobiles ut dicitur Valachorum), formând o clasă socială şi politică diferită de nobilimea ungurească (nobiles Hungari) şi distinsă de ea prin istoria şi natura privilegiilor sale38. în opinia sa, la români n-a existat o nobilime în sensul feudal în epoca veche, această clasă câştigându-şi numele de boieri, prerogativele şi moşiile datorită serviciilor militare. Specificul acestei clase constă şi în faptul că serviciul militar prestat este consuetudinar, nu e impus de raporturi de vasalitate,

34 Răduţiu, op.cit. p. 153-155.

35 Puöcariu, op. cit.,. I, p.V.

36 Ibidem, II,passim, s.v.

37 Răduţiu, op.cit, p. 160-161.

3* N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria 1784-1785, Bucureşti, 1884, p.51.

19