Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale
la luptele antiotomane. Ca şi acel Ladislau "Pribék" (pribeagul) fiul lui Iacob de Racoviţă ce revine în 1485 după douăzeci de ani de captivitate otomană şi-i cere drepturile strămoşilor. Va fi amintit până spre 1529, avînd parte de o viaţă lungă. Familia Dees de Temeşel, atât de cunoscută pentru faptele de arme şi pentru servicii credincioase în alte domenii, îsi trimite fiecare generaţie în serviciul regal. Remarcată încă de la sfârşitul veacului al XIV-lea, ajunge maxima exprimare la mijlocul celui următor atât prin cel ce aduce la 1457 reconfirmarea privilegiilor districtuale cât şi prin Petru Dees literatul (absolventul unei universităţi) cu o activitate de mai bine de trei decenii (1436-1479) cât şi prin fraţii şi verii săi, un arbore genealogic complex şi răsfirat, ce îndeplinesc funcţii atât în administraţie cât şi la curtea regală. Sau nobilii loan, George, Mihail şi alt George de Vranii, din districtul Ilidiei, răsplătiţi cu posesiuni în anul 1464 pentru meritele deosebite în campaniile regale. Un Blasiu de Plugoviţa ce participă, anonim la început, la multele lupte şi apoi devine viceban de Severin la 1489-1492 şi castelan tot aici la 1493-1494. Tot aşa este amintit în lupte şi donaţii un loan Pârcălab (1492-1497), Ladislav Pobora (1484-1493) de Zăvoi cu fiul său Petru; George Poklyzar de Karaszebes ante 1492; un Dionisie (1468) şi un Matia (1485) de Puthnok; Radoslav de Ciuta (ante 1493); Nicolae de Wokmeer (1480), Ladislau fiul lui Petru zis Roman de Wozylyasa (1497). Petru Walkasyn de Carasova; George Gala de Homorgyk; Petraşcu de Ewthalmi, Sandrin Sysman de Lygethews, George Chwelya de Crivina şi petru de Zlatync în juml anilor 1493-1494. Iată aşadar un numeros contingent militar - în fapt vârfurile conducătoare ale acestuia - strâns în juml regelui şi a reprezentantului acestuia în zona bănăţeană, sprijinindu-1 în toate întreprinderile sale şi reuşind stoparea ofensivei otomane pe Dunăre. Lor li se adaugă numeroşi nobili haţegani, hunedoreni şi maramureşeni, ce completează partida românească a Huniazilor din secolul al XV-lea. Iată familia "Ungur” din Nădăştia Haţegului: loan zis "Ungur” participă la toate campaniile lui Iancu de Hunedoara, obţinând numeroase danii. Fiul său loan participă la ultimele lupte sub Iancu şi sub toate cele ale lui Matia Corvin: în Bosnia 1463-1464; în Moldova 1467, Boemia 1468-1472, în Polonia 1472-1474, la Sabac şi Bosnia 1475-1476 şi la 172
