Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale
războiul împotriva austriecilor. Ajunge cu timpul unul dintre curtenii regelui, dovadă de devotament deplin. Lui i se adaugă familii întregi de cnezi nobili haţegani cum sunt cei din Râul de Mori, Râul Alb, Râu Bărbat, Sălasu, Silvaşu, Vad, Livadia, Ponor, Demsuş.Se remarcă cu timpul familii ca Cândeşti din Râu de Mori, Ciuleştii (din Ciula). O întreagă carte poate fi doar cu faptele de arme ale acestor cnezi înnobilaţi haţegani, săvârşite în tot cursul veacului. Toţi au servit în trupele regale şi au luptat alături de Pavel Chinezu până la 1478 şi după aceea sub comanda sa directă până la 1494. Mulţi au căzut în aceste lupte, dar le-au luat locul fii şi nepoţii. Unii dintre ei au îndeplinit şi diferite funcţii atât în curtea regală, cât şi-n Haţeg şi-n Banat. Reprezentanţi sunt Ciuleştii (familia More de Ciula) care dau un ban de Severin la 1491-1492 prin Ladislau Ficior şi un altul la 1492-1494 Gheorghe More de Ciula, şi foşti căpitani de Belgrad (primul în 1483) şi ban de Belgrad (Gheorghe la 1496-1507), primul fiind şi ban de Jajce într 1483-1491. Tot Ciuleşti sunt şi loan şi Ştefan More, căpitanii porţii cetăţii Belgradului la 1507. Un alt frate, Filip More de Ciula este secretar regal, episcop de Pécs şi ambasador regal prin Italia. Ladislau şi Gheorghe sunt şi mari comişi (la 1479 şi, respectiv 1489). Un Ştefan de Sălaşu ajunge notar al curţii regale. Aceştia reprezintă baza acelei "partide româneşti" existentă la curtea regelui Matia Corvin şi vizibilă documentar încă din deceniul al Vll-lea al veacului. O cercetare a tuturor funcţiilor regatului şi ocupanţii acestora în perioada 1458-1490 ar fi extrem de sugestivă pentru amploarea fenomenului. Majoritatea acestor români s-au ridicat de la statutul de cnezi sau mici nobili şi au acces la cele mai înalte funcţii prin efort propriu. Şi întrucât funcţiile militare sunt numeroase s-ar putea crea impresia că doar ele le-au fost accesibile. Urmărind cu atenţie realitatea veacului îi vedem şi în funcţii administrative (vistiernici, cămăraşi, comişi) sau eclesiastice (canonici, prepoziţi, episcopi.) semn că aria de manifestare a disponibilităţii lor era mult mai cuprinzătoare. în felul acesta, familiile cneziale şi de mici nobili au promovat în rândul nobilimii comitatense sau a curtenilor, unele dintre acestea ajungând până la cele mai înalte demnităţi (Pongraţ de Dindeleag, More de Ciura, Pavel Chinezu, etc). în felul acesta, prin unirea oamenilor în funcţie de interese economice şi sociale, s-a realizat acea luptă comună a românilor, ungurilor şi sârbilor din regatul Ungariei împotriva celui mai mare 173
