Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale
La 5 aprilie regele i se adresează din nou, arătând că slujitorii săi Leonard şi Benedict, fii lui Nicolae de Ayky şi Nicolae fiul lui Benedict, au primit confirmarea regală a posesiunilor pe care le deţin odată cu protecţia sa17. Se pare că această protecţie era absolut necesară întrucât corniţele încercase, aproape singur, să obţină pentru sine cu forţa respectivele posesiuni, cu atît mai mult cu cât deţinea şi el părţi din această localitate. Vom mai asista la destule asemenea fapte în anii ce unnează, care trădează mentalitatea proprie magnatului faţă de vecinia săi mai slabi; Pavel Chinezu va fi cunoscut ca unul dintre cei mai aspri în acest tip de îndeletniciri. Tot în anul 1478 primeşte de la rege posesiunea Somlyo din comitatul Veszprém18, pe o va zălogi în 1488 familiei Zapolya. Cariera militară l-a purtat pe Pavel Chinezu prin cele mai îndepărtate colţuri ale regatului şi ale Europei Centrale, ca şi ale nordvestului Balcanilor, la început în calitate de participant şi mai târziu de comandant al trupelor regale. După ani lungi de ucenicie a început să urce încetul cu încetul treptele ierarhiei militare; de câteva ori alături de alţi tovarăşi de lupte, dar de la o anumită treaptă în sus, de unul singur. Neam întrebat de bună dreptate dacă şi numele unora dintre aceşti camarazi de arme au fost păstrate în cuprinsul documentelor contemporane. Cunoaşterea unor acţiuni comune la care au participat împreună cu Pavel Chinezu, poate ajuta - indirect - la mai buna cunoaştere a unor acţiuni despre care izvoarele sunt mai puţin explicite. Un exemplu de carieră militară foarte asemănătoare este cea a nobilului haţegan loan Ungur din Nădăştie, urmaşul acelui loan Ungur care s-a remarcat în luptele lui Iancu de Hunedoara din 1443-1444. Tânărul său fiu va participa la campaniile lui Mafia Corvin desfăşurate în Bosnia între anii 1463-1464, la campania din Moldova din 1467, la campaniile din Boemia anilor 1468-1472, iar cele din Polonia dintre anii 1472-1474, la asediul Sabac-ului din 1475-1476 şi la războiul cu Austria din 147719. Niciodată însă loan Ungur nu a reuşit să depăşească stadiul de mic conducător al unui grup de ostaşi, fiind mereu în subordinea altora. Mai târziu el trebuie văzut printre participanţii la acţiunile lui Pavel 17 *** Házai okmánytár, II, Győr, 1865, p. 59-60. Is Csanki Dezső, op. cit., III, p. 2111. 19 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., II/2, Bucureşti. 1891, p. 260-261. 168
