Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale

Chinezii. Iată aşadar două cariere militare aproape paralele care se despart la un moment dat. Care poate fi motivul decisiv? Pe de o parte calitatea participării în sensul angajării depline şi pe de alta, cea mai importantă, geniul militar pe care doar unul - Pavel Chinezu - l-a avut. Ceilalţi s-au mulţumit să participe conştiincios la campanii, să se remarce şi să primească răsplata proporţional cu faptele de arme săvârşite.

Dintre ceilalţi participanţi, fie ei curteni, fie nobili sau oşteni regali, remarcaţi în cuprinsul diplomelor regale şi răsplătiţi cu diverse posesiuni, îi amintim pe maramureşenii Mihail fiul lui Tatul, Ambroziu şi Mihail din Dolha, pe bănăţenii Iacob de Măcicaş, Ladislau şi Ludovic de Armeniş, Torna fiul lui Roman de Perlő, George, alt George şi Mihail din Petru de Temeşel, Nicolae de Balota, loan "Tatar" de Bizere şi fiii săi Ladislau, Petru, Mihail şi loan, pe hunedorenii loan şi Ladislau Chenderes din neamul Cândeştilor, pe Ladislau, Dan şi Sandrin de Cinciş, pe Dragotă, Mihail şi Dimitru de Silvaş, etc. Nume multe şi fapte aşişderea. Cu majoritatea lor Pavel Chinezu s-a cunoscut în anii nenumăraţi ai campaniilor, dar raporturile lor directe nu vor putea fi niciodată detaliate, nici înainte şi nici după 1478. Face excepţie maramureşeanul Bartolomeu Dragffy, participant activ la campaniile regale din aceşti ani, care la 1493 devine voievod ardelean şi va lupta alături de Pavel Chinezu în ultima sa campanie, din 1494.

Dintre bănăţenii cu care Pavel Chinezu a luptat împreună, sau a colaborat în diverse acţiuni militare, politice şi administrative şi care în parte-şi datorează poziţiile sociale atât activităţii proprii cât şi sprijinului comitelui de Timiş, vom prezenta o scurtă selecţie. Iată-1 pe Lazăr de Almăj viceban de Severin la 1484 şi 1489, ca răsplată a faptelor de arme de până la 1482. Ladislau sau Lado, zis şi Fiat de Armeniş, atestat documentar într 1467 şi 1901, fiul lui Mihai şi frate cu Nicolae, Fărcaş şi Jacob (ultimul amintit între anii 1468 şi 1489), care primeşte numeroase donaţii regale în anii 1468, 1480, 1489, apoi la 1500 pentru numeroasele sale fapte de arme atât sub regele Matia Corvin cât şi sub urmaşul acestuia Vladislav al Il-lea. Pe acest Lado îl putem întrezări în rândul acelor curteni ce luptă alături de partida Corvineştilor de la început şi până la moarte. Se află în lupte în fruntea acelei "lăncii" formate din rude (fraţi, veri, unchi) şi oameni de pe posesiunile sale. Un loan zis Forro şi Mihail amândoi de Bucoşniţa sunt remarcaţi în 1469 şi dăruiţi cu

169