Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale
populaţii străine - îndeosebi germane, etc. Aceste drepturi sunt grefate pe o aşezare geografică prielnică şi coroborate cu dinamica activă a funcţiilor lor economice, sociale, administrative şi culturale. Obligaţiile faţă de puterea centrală constă de obicei în plata terragium-ului ca impozit principal, a zeciuielii şi a altor dări ocazionale, iar sprijinul militar datorat suveranului este uneori răscumpărat cu sume de bani. Ocupaţiile meşteşugăreşti în aceste târguri şi oraşe sunt sprijinite de atestările documentare. Există astfel bresle de croitori, fierari, pielari, dulgheri, olari, găitănari la Timişoara, clopotari şi măcelari la Arad, ca şi un larg eventai de meserii săteşti şi orăşeneşti: croitori, tâmplari, rotari, curelari, lucrători în cositor, hamaşamente pentru cai, cizmari, cojocari, aurari, măcelari, clopotari, dogari, cărbunari, postăvari, fierari, olari, găitănari, pielari, etc. Mult mai multe au fost meşteşugurile practicate în Banat dar numai cele amintite mai sus beneficiau de girul documentelor vremii. Tot în rândul ocupaţiilor meşteşugăreşti se integrează şi morăritul. Atestările documentare cunoscute mărturisesc prezenţa a peste 100 astfel de mori în mai bine de 50 de localităţi răspândite pe tot teritoriul bănăţean din munţi şi până la malurile Tisei şi de la Mureş până la Dunăre. Se remarcă prin numărul mare de mori văile Bârzavei, Pogănişului, Timişului, Mureşului. Această raportare este exclusiv bazată pe documentele păstrate, deşi în realitate numărul morilor a fost mult mai mare. Există mori în stăpânirea nobililor, a cnezilor săteşti, oraşelor, târgurilor sau cetăţilor, unele cu o folosinţă îndelungată, altele cu una ceva mai scurtă. Ele au jucat un extrem de important rol economic în aceste secole în ansamblul dezvoltării forţelor de producţie locale. Unul dintre principalii piloni ai sistemului medieval militar l-au constituit cetăţile. De forme şi mărimi diferite, ridicate din materiale diverse: pământ, lemn, piatră, cărămidă, etc., la date diferite, cetăţile şi-au avut, fiecare în parte, viaţa lor proprie. Au constituit totodată elemente de echilibru militar, politic dar şi social. Prin poziţia lui strategică de avanpost în zona de trecere dinspre Carpaţi şi Câmpia Panoniei spre Balcani, la răscrucea marilor năvăliri de popoare şi imperii, spre şi dinspre Europa centro-occidentală, Banatul a fost împânzit cu o adevărată reţea de fortificaţii. Numărul lor total depăşeşte cifra de 100 cetăţi, marea majoritate a acestora făcându-şi simţită prezenţa de-a lungul a mai multor secole. Năvale, lupte şi asedii, tabere militare în regiune, soldate cu 160
