Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale

Timişoara, urcând spre Ungaria centrală şi mai departe. Drumuri comerciale leagă valea Mureşului cu Transilvania, valea Timişului cu Transilvania şi ţara Românească, în timp ce drumul Smederevo-Cuvin- Timişoara aduce mărfuri din sudul Dunării. Oraşe ca Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Lipova, Cenad, Cuvin, Becicherecul Mare sunt puncte nodale ale comerţului local şi internaţional.

Numărul total al aşezărilor bănăţene se cifrează la circa 1400 localităţi, dintre care 65 târguri şi oraşe. Dintre oraşe (“civitas”) se remarcă Timişoara, Cenad, Karan, Sebeş, Lugoj, Lipova, Orşova, Semlacul Mare, Cuvin, Becej, Horom. Târgurile sunt mult mai numeroase (“oppidum"), totalizând 54 de localităţi. în ordine alfabetică acestea sunt: Agadici, Arac, Arad, Becicherecul Mare (Zrenjanin), Beregsăul Mare, Berini, Borlod (Orlovac), Bujor, Begenie (dispărut), Basahid (dispărut), Borzlyuk (dispărut), Chama (dispărut), Chery (dispărut), Cuieşti (dispărut), Comiat (dispărut), Ciacova, Caraşova (dispărut), Cziko-vasarhely (dispărut), Kanijza, Kuuzegh (dispărut), Donat-Tomya (dispărut), Endréd (dispărut), Gladna, Hodoş, Ilidia, Jdioara, Maraz (dispărut), Mehadia, Marginea, Maşloc, Mănăştur, Menes (dispărut), Mylos (dispărut), Peciu Nou, Pancevo, Peterfalva (dispărut), Pozazin (Pojejena), Recaş, Zewdy (Frumuşeni-arad), Zeer (dispărut), Zeredahel (dispărut), Sásvár (dispărut), Sárád (dispărut), Zewnes (dispărut), Zaad (dispărut), Zentelt (dispărut). Lor li se alătură târgurile de pe malul nordic al Mureşului, aflate în comitatul Arad: Covăsinţ, Căpruţa, Sînpaul, Papi (dispărut), Nădlac şi Vărădia de Mureş, Pecica, Sâmbăteni, Semlac. Loc de târg aveau şi localităţile: Beregsău, Utvin, Satchinez, Periam,Satu Mare, Timiş, Dudeştii Vechi, Sângeorge, Beba Veche, Seceani, etc.

Existenţa unor numeroase târguri (oppidum) cu o populaţie mai mult meşteşugărească-negustorească indică în primul rând formarea unei pieţe locale. Deşi de multe ori populaţia lor nu depăşeşte pe cea a unor sate, totuşi se deosebesc de acestea prin situaţia lor privilegiată. Lipsa unor date documentare suficiente împiedică detalierea modului de viaţă a unor asemenea aşezări preorăşeneşti.

Oraşele (civitas) se bucură în general de avantaje mai mari: libertate teritorială, autonomie administrativă, juridică şi eclesiastică, egalitatea în drepturi a locuitorilor, dreptul de proprietate libemă, privilegii economice, fiscale şi vamale, drept de târg, prezenţa unei

159