Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor

lipseşte în cazul Cândeştilor. Mai adăugăm faptul că beneficiarii haţegani ai daniilor cu formular nu sunt menţionaţi ca nobili, ci doar "credincioşii noştri (români)", pe când Cândeştii apar ca nobili "aleşi" (egregii),. Ca să ajungă până aici Cândeştii au parcurs un drum semnificativ de la situaţia de cnezi juraţi ai Ţării Haţegului ale căror posesiuni erau desemnate cnezate de la începutul secolului al XV-lea. Prin slujbe şi dregătorii, ca familiari mai cu seamă ai lui Iancu de Hunedoara, ei nu doar şi-au înmulţit posesiunile, dar prin scutiri şi privilegii numeroase - sunt chiar o excepţie în această privinţă în cadrul nobilimii româneşti - şi-au eliberat posesiunile haţegane de toate limitările statutului cnezial. La fel ca ei erau şi alte familii de egregii din Banat şi Maramureş, câteva la mijlocul secolului, mai numeroase către 1500, care au depăşit prin funcţii, domeniu şi statutul juridic al posesiunilor deţinute condiţia de "nobil român de origine cnezială", fiind asimilaţi aproape deplin cu "nobilii adevăraţi ai ţării".

Cnezii dependenţi. Cea mai răspândită este categoria aşanumiţilor cnezi comuni, căzuţi în servitute, aflaţi pe domeniile private. Nu vom stărui asupra lor - ei se bucură, de altfel, de o tratare corespunzătoare în istoriografia noastră -, decât în măsura completării imaginii stratificării cnezimii în epoca cercetată. Aceşti cnezi de sat iobăgesc apar la această dată ca oficiali ai nobililor posesori, acceptaţi sau instituiţi chiar de către aceştia în sate sau în părţi de sate. Ei sunt depistaţi încă din secolul precedente în satele româneşti dintre Carpaţi şi Tisa ajunse în stăpânire privată.

De mare interes este momentul apariţiei cnezului dependent pe moşiile nobililor români, de obârşie cnezială ei înşişi. La 1444 nobilul Petru Gherheş de Sarasău avea aşezat la Brebu un cnez (kenezius ipsius P. G. quem ipse in predicta possessionem statuisset), pe care l-au prădat şi alungat potrivnicii săi44. La 1476 cnezul din Nucşoara al Cândeştilor45, la 1494 cnezul Tudor al Muşineştilor din Densus la Toteşti46, la 1500 cnezul Dragotă din Ohaba al lui Sărăcin de Sălaşu47, la 1511 cnezul Bara din Reea al lui Cândea de Undue48. între ei şi ceilalţi cnezi de pe domeniile

44 Mihályi, 191.

45 Csánki.V, p l 16.

ArhNat.Slovace. Bratislava, Fond Révay, fond Kendeffi, fasc. 87, fasc. 1, nr 21; ArhNat. Bucureşti, Col. Microfilme, RSC/rola 25.

47 Dl. 29.895.

48 Csánki. V,p.l31.

125