Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
88 Trebuie menţionat şi faptul că pe la mijlocul şi finele secolului IX au fost descoperite în această zonă, în condiţii la fel necunoscute, două topoare de aramă246. 64. ŞIRIA (corn. Şina, AR) a. Punct 11 Publicând un catalog al descoperirilor arheologice din hotarul comunei Şiria, A. S. Luca247 semnalează la punctul 11, care se găseşte la cca. 2,5 km vest de localitate, un fragment ceramic decorat cu o proeminenţă-cioc, specifică culturii Tiszapolgăr248. Punctul se găseşte în marginea unui fost curs de apă, întâi înmlăştinit, apoi canalizat, într-o zonă mai ridicată (astăzi mult aplatizată de lucrările agricole), la cca. 1 km nord de şoseaua Siria - Arad. b. Punct 16 Păstrând denumirea şi numerotarea dată de A. S. Luca menţionăm că punctul se găseşte la sud de localitate, la 100 m est de şoseaua Şiria - Covăsânţ, pe o terasă, la poalele unui deal, în marginea unui pârâiaş. De aici provin câteva unelte litice încadrate de autor în epoca eneolitică249. Nu este exclus ca tot din această zonă a comunei să provină şi alte materiale ajunse ulterior în Muzeul din Arad (inv. 15495- 15515)250. Printre acestea se află: o râşniţă masivă din andezit (inv. 15495, neilustrată), un şlefuitor rupt, având o faţă plană şi una convexă, cu pronunţate urme de utilizare (inv. 15496, pl. 119/10), un percutor din rocă cuarţitică cu evidente urme de folosire (inv. 15497, pl. 119/9) şi o dăltiţă cu profilul plan-convex care prezintă urme de cioplire pe margini (inv. 15510, pl. 119/12). Sunt prezente şi fragmente de lame şi răzuitoare din silex (inv. 15511, pl. 119/11) şi unelte din com, cu urme de tăiere şi prelucrare (inv. 15513- 155515, pl. 20/4, 9-10). Ceramica descoperită aici este din categoria 246 E. Lakó, ActaMP, III, pp. 47-48; Ibidem, V, p. 70 cu bibliografia. 247 A. S. Luca, Banatica, 8, 1985, pp. 457-463, fig. 1. 248 Ibidem, p. 459 (pl. 1/3, colecţia Lasca, vezi nota 5). 249 Ibidem, pp. 458-459, fig. I, pl. 1/6-7. 250 Cercetări de teren, 1974, E. Dörner şi N. Kugelman.
