Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

II. Catalogul descoperirilor

62

Materialul ceramic descoperit are culoarea gălbuie şi cenuşie, angobat şi este confecţionat din pastă fină şi grosieră în manieră Tiszapolgár. Nu se pot reconstitui prea multe tipuri ceramice iar ornamentaţia este săracă. Materialul se găseşte în colecţia muzeului Cărei, inv. 2211-2215, pl. 26/4-5. Tiszapolgár A.

33. MÂNERĂU (corn. Bocsig, AR)

Pământul ungurului

Punctul se află situat pe prima terasă înaltă (10-12 m) din partea stângă a Crişului Alb, la cca. 1 km nord-est de localitate, în stânga şoselei Ineu-Sebiş. Situl a fost identificat în anul 1969 de FI. Dudaş, pnn cercetări de teren, şi a fost semnalat ca aşezare Tisa II119. Zona este foarte propice habitatului nu numai prin condiţiile naturale excelente dar şi prin faptul că de acolo se putea controla accesul spre rezervele naturale din partea superioară a Depresiunii Zarandului.

Materialul arheologic descoperit cu toate că este sărăcăcios (ceramică foarte fragmentară, bucăţi de chirpici şi deşeuri lirice) este deosebit de sugestiv. Ceramica, în general de culoare gălbuie şi roşiatică, este lucrată neîngrijit, superficial netezită şi de multe ori arsă suplimentat. Nu se pot reconstitui forme iar decoraţia este simplă: proeminenţe-cioc semiperforate. Materialul se păstrează la Muzeul judeţean Arad, inv. 15901-15902, pl. 76/10-11. Aşezarea aparţine culturii Tiszapolgár faza timpurie A.

34. NAIMON (com. Dobrin, SJ)

Bálványvár

Aşezarea a fost descoperită prin cercetări de teren în anul 1976 şi se găseşte într-o zonă mai înaltă, în partea stângă a pârâului Sălaj, nu departe de localitate.

Au fost descoperite mai multe fragmente ceramice de culoare roşiatică, maronie şi cenuşie, bucăţi mari de chirpici cu urme de nuiele şi deşeuri lirice. Datorită fragmentării ceramicii nu

119 FI. Dudaş, Rev. Muz., 1970, 4, p. 356.