Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
Postfaţă
384 de bază, în timp ce vânătoarea reprezintă o ocupaţie complementară, menită a suplimenta necesarul de carne. Insă aceste modificări comportamentale, mobilitatea mare a aşezărilor culturii Tiszapolgár, pot fi determinate, sau cel puţin accentuate, prin factorii climaterici. La sfârşitul neoliticului se schimbă clima, care devme mai aridă, vegetaţia fiind mai bogată în zonele joase, apropiate de ape.16 In ce priveşte aşezările, după cum reliefează şi autorul, analizând harta răspândirii aşezărilor Tiszapolgár din vestul României se constată o concentrare mai mare a acestora în sectorul sudic, respectiv Câmpia înaltă a Aradului şi în sectorul nordic, mai ales între râurile Barcău şi Someş, aşezările lipsind în Câmpia joasă a Crişurilor, probabil inundată şi înmlăştinită în acea perioadă17. Această concentrare a aşezărilor ar putea sugera şi zonele genetice, de formare, ale culturii Tiszapolgár, dacă ne referim la faza timpurie, A (pl. 2) şi, legat de ele, fenomenul de difuziune, cu predilecţie spre vest, pe văile râurilor, dacă ne referim la faza B, târzie (pl. 3)18. In faza B a culturii Tiszapolgár din vestul României se poate observa faptul că aşezările îşi continuă existenţa în zonele de formare, dar au tendinţa de a se deplasa spre vest, de-a lungul principalelor cursuri de apă (care au aceeaşi direcţie). Cu privire la 16 Perioada studiată o putem situa undeva la limita dintre Atlantic şi Subboreal, caracterizându-se prin prezenţa masivă a fagului (Fagus), mult carpen (Catpinus) şi stejar (Qumus), reducerea drastică a teiului (Tilid), ulmului ('LJlmus) şi frasinului (Fraxinus), foarte rar apar bradul (Abies) şi Acer. Vz. Angelica Feurdean, L. Björkman, Barbara Wohlfarth, A paleoecological reconstruction of the Late Glacial and holocene based on multidisciplinary studies at Steregoiu site (Gutái Mts., NW Romania), in Studia Universitatis Babeş - Bolyai, Geologia, XLVI, 2, 2001, p. 134 - 138. Pentru alte opinii, vezi: M. Cârciumaru, Paleoetnobotanica, Ed. Glasul Bucovinei & Helios, Iaşi, 1996, p. 10, 22 - 30; M. Tomescu, Holocenul - date cronologice şi climatice, în Cercetări arheologice, XI / I, 1998 - 2000, p. 268. 17 Şi astăzi această zonă are cea mai mică altitudine (91 m) din toată Câmpia de Vest, ea a fost supusă desecării şi regularizării cursurilor de apă încă din prima jumătate a sec. XIX, cf. M. Botzan, Apele în viaţa poporului român, 1984, p. 304-316; Gh. Măhăra, Câmpia Crişurilor - studiu fizico-geografic, Bucureşti 1977, p. 17. 18 Acelaşi fenomen poate fi sesizat şi în urma analizei hărţilor de răspândire a aşezării culturii Tiszapolgár, pe faze, precum şi a contactului acesteia cu cultura Bodrogkeresztúr, cf. I Bognâr-Kutziân, op. cit., p. 191, fig. 35, şi p. 196, fig. 36.
