Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
V. Concluzii
185 amalgamării în teritoriile neolitice târzii dm sud-estul şi centrul european, de elemente stepice - de care sunt strâns legate domesticirea şi folosirea calului - în zona noastră nu a fost pusă în evidenţă prezenţa acestuia. Cultivarea plantelor continuă să joace un rol important în economia comunităţilor. In aşezări au fost găsite râşniţe şi zdrobitoare, săpăligi din corn şi piese componente, din microlite, pentru seceri. Ocupaţii complementare erau pescuitul şi culesul inclusiv al scoicilor şi melcilor. Meşteşugurile casnice: olăritul, prelucrarea pieilor, a osului şi cornului precum şi a lemnului, dar şi torsul şi ţesutul sunt de asemenea bine reprezentate în economia culturii. Un fenomen care trebuie menţionat este renunţarea totală la pictarea ceramicii, aspect care se poate observa chiar dacă nu atât de pregnant, dar care va duce până la urmă la acelaşi rezultat şi la comunităţile din culturile vecine. Menţionăm şi faptul că la comunităţile Tiszapolgâr se manifestă destul de accentuat microlitismul, confecţionarea pieselor mărunte din silex şi mai ales din obsidiană reprezentând o continuare a tradiţiilor neolitice. Tot aici se înscrie şi confecţionarea uneltelor din piatră şlefuită, topoare perforate sau simple, dălţi, topoare de luptă, buzdugane, etc. a căror prelucrare atinge performanţe remarcabile. Exploatarea şi prelucrarea cuprului în cadrul culturii Tiszapolgâr este cunoscută atât în arealul din România cât şi în acelea din Ungaria, Slovacia şi Iugoslavia. Trebuie subliniat faptul că într-o serie de situri cu descoperiri Tiszapolgâr s-au găsit topoare de aramă de diferite tipuri dintre care unele par a-şi începe evoluţia mai timpuriu decât cultura Tiszapolgâr, după cum remarca cercetătorul Gh. Lazarovici. Numai lipsa unor dovezi stratigrafice şi a unor complexe închise nu permit şi îngreunează formarea unei imagini clare asupra evoluţiei culturii Tiszapolgâr şi mai ales în stabilirea apartenenţei culturale a topoarelor de cupru. Toate descoperirile de topoare din zona noastră provin din descoperiri incidentale, cu excepţia unui fragment de topor cu braţele în cruce descoperit într-un bordei Tiszapolgâr, la Oradea.
