Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
V. Concluzii
186 Pentru celelalte 70 de descoperiri nu există dovezi clare, stratigrafice ori de complex închis. în vestul României impresionează atât numărul mare de exemplare, respectiv cea mai mare concentrare geografică din întreg arealul culturii, cât şi masivitatea şi cantitatea de metal încorporată în topoare. 4. în privinţa ritului de înmormântare comunităţile Tiszapolgár, spre deosebire de epoca anterioară, practică inhumaţia în necropole separate de aşezări. înhumaţii erau chirciţi şi culcaţi după reguli stricte: bărbaţii pe partea dreaptă, femeile pe stânga, orientarea generală a mormintelor fiind V-E cu toate că există şi multe excepţii şi devieri, în funcţie de anotimp şi de momentul zilei când a avut loc înmormântarea. Mobilierul funerar constă din ceramică, obiecte din cupru, os, piatră şi microlite precum şi ofrandă de came, în special mandibule de mistreţ sau porc domestic. în zona nordică a arealului culturii se practică şi incineraţia, cu totul izolat. în vestul României numărul descoperirilor funerare este foarte redus, reprezentând numai cca. 8% din totalul descoperirilor. 5. Analizele antropologice efectuate asupra scheletelor din necropolele din Ungaria şi Slovacia au indicat existenţa tipului mediteranoid şi europoid, elemente alogene apărând de abia spre sfârşitul culturii, când marchează trecerea la cultura Bodrogkeresztúr şi sunt puse în legătură cu migraţia indoeuropeană.
