Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

I. Introducere

17

predilecţie specüle de cerb, căprior şi mistreţ22 iar cochiliile de Helix pomatia şi valvele de Unio pictorum dovedesc că aceste specii constituiau o serioasă rezervă de hrană23.

In regiunea de vest a României resursele subsolului se remarcă printr-o varietate şi o bogăţie deosebită, datorită diversităţii morfopedologice şi complexităţii structurii geologice. Menţionăm, pentru epoca eneolitică, principalele roci care constituiau materia primă pentru confecţionarea uneltelor din piatră şlefuită: andezită, gresii, diorit, roci micaşistoase, cuarţite, etc., prezente în cantităţi apreciabile în toţi munţii din regiunea în discuţie24. De asemenea, în Munţii Apuseni şi în Munţii Oaş-Gutin există rezerve de silex şi obsidiană25 folosite fără îndoială de comunităţile culturii Tiszapolgár. Un amănunt demn de remarcat privitor la rezervele naturale ar fi existenţa, în zona vestică a Carpaţilor Apuseni şi a munţilor vulcanici din nord, a unor minerale cu un pronunţat conţinut de cupm. Acestea puteau fi relativ uşor exploatate. Şi în prezent principalele rezerve cuprifere ale Romáméi se concentrează în această regiune, în proporţie de cca. 80%26. Aceasta ar putea

22 Din regiunea de vest a României se cunosc şi analizele osteologice din aşezarea Tiszapolgár de la Sântana-„Holumb”. Dintre cele 230 de oase de animale recoltate şi analizate, numai 24 de piese aparţin faunei spontane, ceea ce reprezintă 10%, restul de 90% fiind oase de animale domestice (cf. E. Comşa, Sargeţia, XVI-XVII, 1982-1983, p. 82). Considerăm irelevantă această situaţie întrucât materialul osteologic nu provine din complexe închise sau din nivele de locuire. De altfel la „Holumb” există şi un nivel post Tiszapolgár probabil Bodrogkeresztúr (cf. A. S. Luca, Anuarul Institutului de cercetări socio-umane, Sibiu, I, 1994, pp. 183-200, harta 1), precum şi un nivel deranjat din epoca bronzului, plus că zona centrală a sitului a suferit modificări antropice ulterioare (cf. S. Dumitraşcu, Banatica, 3,1975, p. 25-31).

23 Material inedit, Muzeul Cărei, Carei-Cozard, săpătură 1994-1995.

24 G. Pârvu, Gh. Mocanu, C. Himbovschi, A. Grecescu, Roci utile din România, 1977, pp. 51-66, 79-91, 246-267, 305-316, şi 317-325; V. Velcea, I. Velcea, Oc. Mândruţ, op. cit., pp. 34-36; I. O. Berindei, Gr. P. Pop, op. cit., pp. 26-29; A. Bogdan, M. Călinescu, op. cit., pp. 28-30; T. Morariu, V. Sorocovschi, op. cit., pp. 33-34.

25 G. Pârvu şi colab., op. cit., pp. 246-267; E. Stoicovid, ActaMP, IX, 1985, pp. 105-110. Menţionăm că stadiul actual al cercetărilor interdisdplinare nu permite identificarea cu precizie a resurselor de rod eruptive (obsidiană şi silex) în arealul munţilor vulcanid de nord sau în Apuseni existând, totodată, şi ipoteza epuizării, încă din preistorie, a acestor resurse.

26 Pentru principalele zăcăminte de minereuri cu conţinut ridicat de cupru şi ocurenţe de cupru porphyry cooper din vestul României, vezi S. D. Stoici, Districtul metalogenetic Băiţa Bihorului, 1983; S. N. Vlad, Geologia zăcămintelor porphyry cooper, 1983;