Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
I. Introducere
14 brăzdează adânc munţii, înlesnesc o facilă traversare a lor oferind posibilitatea unor intense schimburi în diverse domenii între comunităţile de pe cele două versante. Intre munţii bordád de dealuri piemontane se găsesc depresiuni largi care, datorită condiţiilor fizico-geografice prielnice au fost intens locuite încă din preistorie. Aşa se explică şi numărul mare de situn arheologice aparţinând culturii Tiszapolgâr în aceste zone. Climatul de adăpost, o reţea hidrografică accesibilă şi bine orgamzată, apropierea de resurse naturale, pădurile şi păşunile care acoperă regiunea, au constituit condiţii optime de locuire în epoca eneolitică. Consecmţa este numărul relativ mare de descoperiri din Depresiunile: Zarandului, Vad-Borod şi a Şimleului, descoperiri care aparţin culturii Tiszapolgâr. Clima zonei de vest a Românei este preponderent temperat continentală moderată, cu influenţe atlantice. Datorită etajării reliefului, a întinderii regiunii pe latitudine precum şi datorită poziţiei şi orientării formelor de relief, ţinutul prezintă diferenţieri de nuanţe ale climei şi microclimei. Astfel, temperatura aerului se caracterizează prin mari variaţii ale valorilor medii şi extreme. In zonele de câmpie şi dealuri piemontane joase media anuală are variaţii cuprinse între 10 şi 11 grade Celsius. Pe măsură ce relieful creşte în altitudine valoarea temperaturii scade la +8, +9 C° pe dealurile înalte, la +7 C° pe munţii scunzi, pentru ca ea să ajungă la între +2 şi +7 C°, uneori, pe culmile înalte, la valori şi mai joase. De asemenea există diferenţieri de temperatură medie anuală pe aceeaşi formă de relief între districtul sudic (10,5 C° la Arad) şi cel nordic (+9,3 C° la Cărei). Temperatura minimă absolută pe cuprinsul regiunii este de -30,6 C° la Cărei, în 1929, iar maxima absolută este de +40,5 C°, la Miniş, în anul 1952, cu, aşadar, o amplitudine absolută de 71,1 C°12. Regimul precipitaţiilor este de asemenea influenţat de etajarea pe verticală a reliefului şi de direcţia de deplasare a maselor de aer, dominantă fiind cea din sectorul vestic. Cantitatea medie 12 A. Bogdan, M. Călinescu, op. cit., p. 33; V. Velcea, I. Velcea, Oc. Mândruţ, op. cit., p. 38.
