Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
I. Introducere
12 din vestul României. Menţionăm că studierea altor factori externi ca de exemplu radiaţia solară, magnetismul terestru, ori mişcările tectonice ale scoarţei terestre nu a făcut, încă, în ţara noastră, obiectul unor studii care să poată fi folosite în explicarea multor fenomene care au influenţat mediul geografic şi, implicit, viaţa comunităţilor omeneşti într-o epocă sau alta, dar mai cu seamă în preistorie. Raionarea fizico-geografică a regiunii în discuţie este în funcţie de marile unităţi de relief, de geneza şi evoluţia paleomorfologică a acestora. Astfel, forma de relief predominantă este câmpia plană, când mai joasă, când mai înaltă, denumită Câmpia de Vest sau Câmpia Tisei. Ca unităţi morfologice distincte ea cuprinde Câmpia Aradului, Câmpia Crişurilor şi Câmpia Someşului, cu subdiviziunile lor8. Zona de câmpie joasă din toate cele trei districte este caracterizată de o suprafaţă plană, cu numeroase albii şi meandre părăsite, cursuri divagate, mlaştini şi lăcovişti. In consecinţă, cumpenele de apă au aspectul unor câmpuri interfluviale joase pe cadrul cărora s-a dezvoltat un microrelief alcătuit din forme pozitive şi negative, formate prin tasări locale şi procese de levigaj vertical. Formele pozitive sunt reprezentate prin grinduri şi popine care sunt larg răspândite şi care se înalţă cu cca. 1-1,5 m deasupra zonelor înconjurătoare9. Numai aceste zone puteau fi locuite în preistorie, şi numai în penoadele secetoase. Pe grinduri s-au format, încă dm perioadele anterioare, tell-uri, unele fiind locuite şi în eneolitic, e adevărat, destul de rar şi cu predilecţie în sectorul sudic al zonei de vest a României. Credem că aşa s-ar putea explica, pe lângă faptul că cercetările sunt puţine în această direcţie, raritatea aşezărilor Tiszapolgâr în zona de câmpie joasă şi, mai ales, în sectorul mijlociu, al Câmpiei Crişurilor. Câmpia înaltă s-a format în urma unor asemenea procese de acumulare şi eroziune. Ea corespunde, în general, celor trei 8 V. Mihăilescu, Dealurile şi câmpiile României, 1966, p. 143.; Gh. Măhără, Câmpia Crişurilor; studiu fizico-geografic, 1977; V. Velcea, I. Velcea, Oc. Mândruţ, Judeţul Arad, 1979, pp. 14-27; I. O. Berindei, Gr. P. Pop, Judeţul Bihor, 1972, pp. 23-26; A. Bogdan, M. Călinescu, Judeţul Satu Mare, 1976, pp. 22-27; T. Morariu, V. Sorocovschi, Judeţul Sălaj, 1972, pp. 25-33. 9 Gh. Măhără, op. cit., p. 28.
