Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
I. Introducere
11 dintre complexele şi multiplele probleme legate de cultura Tiszapolgár în vestul României. * * * A. CADRUL ECOLOGIC ŞI CONDIŢIILE NATURALE Spaţiul geografic şi condiţiile de mediu constituie un element de bază în evoluţia habitatului uman dintr-o epocă sau perioadă istorică6. Structura geografică, începând cu evoluţia geomorfologică, formele reliefului şi terminând cu clima, hidrografia, flora şi utilizarea terenului şi a resurselor naturale reflectă specificul regional propriu al unei zone7. Regiunea de vest a României, luând ca limite râul Mureş, la sud, Munţii Oaş-Gutin, la nord, cumpăna apelor Munţilor Apuseni, respectiv versanţii şi ramificaţiile vestice ale acestora la est, şi graniţa cu Ungaria, la vest, are un relief variat, aşezat în trepte ce coboară altimetric de la est la vest. Astfel delimitată spaţialgeografic regiunea are o lungime, orientată nord-sud, de circa 280 km şi o lăţime, de la est la vest, ce variază de la 80 la 160 km, însumând o suprafaţă de aproape 40.000 kmp. Altitudinea absolută a zonei în discuţie variază de la 91 m în câmpia joasă a Crişurilor până la 1.848 m în Munţii Bihorului, ceea ce determină o etajare pe verticală a celorlalte componente ale cadrului natural. Având în vedere că lucrarea noastră are ca scop prezentarea monografică a descoperirilor aparţinând culturii Tiszapolgár din această regiune bine determinată şi ţinând seama de faptul că reconstituirea evoluţiei comunităţilor unui ţinut este dificilă fără cunoaşterea, cel puţin parţială, a condiţiilor geografice şi de mediu, vom analiza pe scurt cadrul ecologic şi vom încerca să schiţăm, pe baza datelor cunoscute, situaţia paleogeografică din epoca eneolitică 6 V. Mihăilescu, Lucrări ştiinţifice, 1, 1972, pp. 5-8; Şt. Pascu, Populaţie şi societate, I, 1972, pp. 11-26. 7 V. Mihăilescu, Geografia fizică a României, 1969, pp. 10-15; Al. Roşu, Geografia fizică a României, 1973, pp. 15-17; Geografia României, II, 1984, pp. 15-19.
