Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
I. Introducere
10 cercetătorii. In România a fost cunoscută sub denumirea de cultura Tisa II, Tisa III, Tisa târzie şi Româneşti, termeni care au dus la unele erori sau incertitudini în atribuirea unor descoperiri aparţinând culturii Tiszapolgâr4. Considerăm oportună şi operantă folosirea termenului de Tiszapolgâr întrucât acesta cuprinde întreaga problematică a culturii şi acoperă un spaţiu geografic mult mai întins, întrebuinţarea unor alte denumiri, după staţiuni arheologice din ţara noastră, putând cel mult să reflecte specificul local al unor grupe bine conturate deja, din cadrul culturii. Arealul culturii cuprinde partea de răsărit a Ungariei (la Est de Tisa), Slovacia orientală, Serbia de Nord şi, în România, Banatul; Crişana, Sălajul, Sătmarul, sud-vestul Maramureşului şi o mare parte a Transilvaniei de vest5. Zona geografică a culturii Tiszapolgâr, obiectul prezentei lucrări, include vestul şi, parţial, nord-vestul României fiind delimitată la sud de râul Mureş, la est de Munţii Apuseni, respectiv de Masivul Bihor-Vlădeasa, cu ramificaţiile sale muntoase vestice, la nord de munţii vulcanici Oaş-Gutin, iar la vest de frontiera de stat cu Republica Ungaria. Această regiune astfel circumscrisă geografic, pe care se extinde amintita cultură, reprezintă aproximativ 1/5 din întregul areal al culturii Tiszapolgâr şi circa 1/3 din teritoriul României. Cercetările arheologice întreprinse în ultimele decenii în această zonă, cu referire la epoca eneolitică şi, mai ales, cultura Tiszapolgâr, au contribuit la o mai bună cunoaştere a genezei şi evoluţiei culturii, la o nuanţare sensibilă a legăturilor şi interferenţelor cu zonele limitrofe. Săpăturile efectuate de autor la Carei-„Cozard”, Dumbravapunctul „La Cosma” şi Vezendiu-„Drumul Tireamului”, precum şi cercetări mai vechi sau mai recente ale altor colegi de la muzeele din Arad, Oradea, Cluj, Zalău, Baia Mare, Satu Mare şi Cărei, ne-au determinat să încercăm o rezolvare, cel puţin parţială, a câtorva 4 Gh. Lazarovici, op. cit., p. 3, notele 1-6. 5 M. Rusu, Banatica, 1,1971, pp. 77, 80; I. Bognár-Kutzian, op. cit., 1972, p. 160 (harta 2).
