Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă 1. SĂTMARUL Ceea ce cunoaştem sub această denumire generică cuprindea altădată un teritoriu de peste 6.500 km2 care se întindea de la poalele munţilor Maramureşului (zona Baia Mare şi Baia Sprie), până în Ungaria de azi (zona Csenger, Mátészalka, Fehérgyarmat), fiind mărginit spre est de culmile Meseşului. în sud era despărţit de comitatul Bihor, de o pădure uriaşă care venea dinspre Sălaj şi ajungea la Tisa, lată, după spusele primului monograf al comitatului Satu Mare, Bel Mátyás, de una - două mile maghiare7. Organizarea administraţiei statale medievale datează din secolul al X-lea, cercetătorii susţinând că Satu Mare8 a fost unul dintre comitatele înfiinţate încă sub domnia regelui Ştefan I al Ungariei. Comitatul a fost creat în jurul cetăţii de pământ a Sătmarului, menţionată în cronica Notarului Anonim sub denumirea de castrum Zothmar. Potrivit cronicarului cetatea a fost apărată de Menumorut şi a fost luată de oastea maghiară prin asediu. încă din acele vremuri au existat colonizări de populaţie pe teritoriul comitatului, îndeosebi de populaţie germană, cel mai relevant exemplu fiind cel al Mintiului, astăzi parte a municipiului Satu Mare. Cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează printr-o dezvoltare economică spectaculoasă şi în teritoriile sătmărene. Se construiesc liniile de cale ferată în judeţ, iar în oraşe apar unităţi industriale mari, care contribuie la dezvoltarea infrastructurii urbane. în perioada interbelică au loc modificări importante ale configuraţiei teritoriale a zonei: partea vestică a fostului comitat rămâne încorporată Ungariei, regiunea sudică, inclusiv Cáréiul, revine judeţului Sălaj, iar noul centru al judeţului devine oraşul Satu Mare. în urma 71 milă = 8,36 km, Apud: Kávássy Sándor, Ismertetések a régi Szatmárról (Prezentări ale Sătmarului de o dinioară), în „Szabolcs-Szatmár megyei hely történetírás", Nyíregyháza, III-IV, 1982, p. 25. 8 Vasile Meruţiu, Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până în Banat, Cluj, Insitutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1929, p. 26-36. 29
