Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă în veacul al IX-lea în Europa şi mai ales întemeierea statului feudal maghiar de către Arpad şi apoi de către fiul său Ştefan care a pus capăt dezvoltărilor locale, întemeind una dintre puternicele monarhii ale Europei medievale3. Cu toate eforturile regalităţiii maghiare formele de organizare ale populaţiei autohtone nu au dispărut pe tot parcusul Evului Mediu păstrându-se în unele localităţi inclusiv în veacul al XVIII-lea. Aceste forme de organizare în cnezate, voievodate, districte apar pomenite în documente începând cu veacul al XIII -lea, întinzându-se de la râul Turia din Ucraina până la culmile Codrului în România. In acest sens o mărturie de-o valoare excepţională o întâlnim intr-o lucrare a profesorului V. Scurtu care în perioada interbelică a găsit un informator în vârstă de 78 de ani care încă păstra în memorie amintirea bunicului său care fusese voievod la curtea nobilului: „Tata tatii, Ştrangu Mnihai cel Mare, o fost voivod, iei o scos D’erţa-Mnică di la grofi, c’o fost a grofului. Iei scotş pe iobagi să lucre la domni”4. Localităţi din Sătmar sunt amintite de documentele vremii ca localităţi româneşti: Batarci „possesio valacharis” la 1405, Bicău „possessiones valahales” la 1424, Măriuş „possessio valahalis” la 1424, Pomi „ possessio valahalis” la 1461, Tătăreşti „possessio valahis” la 1424, Valea Vinului „possessios Valachalis” la 1492, Babţa villa olachalis la 1383, Corund „olah Korond” la 1547, Turţ „villa Walachalis” la 1378. Această unitate a zonei amintite o întâlnim şi în organizarea religioasă a populaţiei româneşti. Amintim faptul că la 1391 mănăstirea de la Peri situată în Maramureş primeşte dreptul de Stavropighie asupra unor teritorii întinse care se suprapun peste zona geografică studiată: Maramureş, Sălaj, Ardud, Ugocea etc. Este interesant faptul că odată cu organizarea episcopiei ortodoxe de la Muncaci, începând cu jumătatea 3 Pál Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2006, passi; loan Aurel Pop, Thomas Nagler (coordonatori) Istoria Transilvaniei (până la 1541), voi I, Institutul Cultural Roman, Cluj-Napoca, 2003, passim. 4 Vasile Scurtu, „Cercetări folklorice în Ugocea Românească”, în Anuarul arhivei de folklór, nr. VI, Monitorul oficial şi Imprimeriile Statului, 1942, p. 214. 26
