Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

CAPITOLUL I

CADRUL ANTROPOGEOGRAFIC AL ZONEI STUDIATE

DATE GENERALE Şl ORIENTATIVE

Partea de nord-vest a teritoriului României cuprinzând judeţele Satu Mare, Sălaj şi Maramureş, face parte dintr-o arie geografică mai mare cunoscută în literatura de specialitate zona Tisei Superioare şi la care aparţin astăzi teritorii situate în România, Ucraina, Slovacia şi Ungaria, zonă caracterizată de-a lungul mileniilor prin puternice şi statornice legături economice, sociale, culturale, spirituale etc. Zona cuprinzând aproape 20.000 de km1 2 este traversată dinspre nord spre sud de râul Tisa, iar în cea mai mare parte este alcătuită din culmi aparţinând Munţilor Carpaţi, toate acestea oferind condiţii de viaţă favorabile comunităţilor omeneşti care s-au succedat aici de-a lungul vremurilor.

în preistorie cele mai vizibile urme le-au lăsat dacii care în secolele I î. Ch. şi I d. Ch. anexau aceste ţinuturi regatului lui Burebista şi apoi şi al lui Decebal, dovadă rămânând până azi cetăţile dacice de la Zemplin din Slovacia, Slatina din Ucraina, Onceşti din România şi cea mai spectaculoasă dintre toate cea de la Malaia Kopania din Ucraina situată la circa 7 km. de graniţa judeţului Satu Mare cu Ucraina1 .

Elemente comune culturale le întâlnim şi în mileniul I d. Ch. când aici găsim constituite voievodate româno-slave pomenite în primele izvoare scrise păstrate: Cronica lui Nestor, Cronica notarului anonim al regelui Bela al Ill-lea etc.2

Evenimentul cel mai important care a bulversat formele de organizare autohtone în mod fundamental a fost năvălirea maghiarilor

1 Viorel Ciubotă (coordonator), Malaia Kopania, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2008, passim.

2 Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, voi. I, ed. a Il-a, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1972, p. 24-30.

25